Vlad Lescu

Odă ideii Mă gândesc câteodată, Cum tu, idee, Te naști curată, Și frumoasă ca o fee. Ești deosebita făclie, Din întunericul

Un fost bătrân ... Erau o cameră veche, Un scaun și-un pat, Și-un bătrân fără pereche, Pe care destinul l-a uitat. Un bătrân ce se dezice, De

Casa de dragoste Acum ceva timp, căutai o casă, Și ai ales să locuiești, La mine-n suflet, tu, cârciumăreasă, Căci tu mă-mbeți, când mă

Poezia unui copac Sunt înconjurat de organe, De organele fraților și părinților mei, Și de călăi, ce așezați în cordoane, Ne

Moartea unui bec În beciul uitat, Stăteau la pândă, Liliacul întristat, Și cârtița flămândă. Ei priveau, Din întuneric, Și ocărau,

Iubire-n parcul de distracții M-am gândit într-o noapte, Să trimit un porumbel, Ca să-ți spună-n șoapte, Să mergi cu mine-n carusel. Și dacă tu

Iubire antropomorfistă Mergea un greiere nebun, Pe un colț de masă, Ș-atunci văzu pe\'un săpun, O furnică prea frumoasă. Greierele,

Salina Ocnele Mari Am fost în aceste zile la un punct turistic din județul meu natal, Vâlcea. Încă înainte de a intra în salină se observă reminiscientele sistemului sucombat

Virusul edenic Am întâlnit în tine, O boală seculară, Ochii tăi ca două balsamine, Îmi fac imunitatea să dispară. M-ai îmbolnăvit de fericire,

Indiferența feei ... El p-atunci, un ins sihastru, Ca vulturu-n ceru\' albastru, Ea, a Afroditei adversară, Cum sunt trandafirii-n vară. El și ea,

Patru cuie ... Primul cui Este întuneric și totul e sordid, Primul cui sfredelind lemnul, sperie, Viermii care mă privesc perfid. Al

Ai fi fost ... Ai fi fost a mea iubită, În peștera sufletului meu, Ai fi rămas o venerată stalactită, Și te-aș fi privit mereu. Dar ai ales să

Cum poți tu ... Cum poți tu să mă vindeci, Atunci când mă îmbolnăvesc de lume, Când simt că și celulele-mi sunt reci, Faci ca armonia iubirii în mine să răsune.

Poezia genocidului Liniștea e sfâșiată de trenurile care pleacă spre infern, Plouă cu lacrimi, vagoanele devin cimitire mobile, Ei simt că acum

În paharul plin cu apă În paharul plin cu apă, Unde gândul îmi mai scapă, Eu gust sentimente insipide, Și atunci, speranțele vii devin

Războiul ... Războiul, cel care aduce înfrângerea și gloria, Cel care pictează pământul cu sânge, De când e lumea scrie

Omul, actorul cald ... Se naște omul în lumea rece, Se joacă dar inevitabil crește, Iubește, niciodată nu ar vrea să plece, Dar în

Care criză ? De peste Atlantic, ni se spune cu sechele, Că n-o să mai avem bani, nici de-o vitamină, Ei ne zic că vin vremuri grele, Dar au

Scriitorul Scriitorul, acel dirijor al cuvintelor, Care cerne sentimentele deasupra sitelor, Din noroi creează povești de aur, Þese cu

Undeva în Balcani ... Trec ani de când ne-am operat de comunism, Dar tot nu avem confort și bani, Toți privim cu pesimism, Către țara aflată

A fi român, A fi un ,, norocos \" ... Iată că am intrat și în 2010, au trecut și 21 de ani de la ,, marea \" Revoluție, în care au murit oameni și spre rușinea noastră nu au murit

Te iubesc ... Iubirea față de tine, nobila mea ocupație, Sufletul tău, a florilor și a iubirii destinație, Viața nu ezită să mă lovească,