ea tace
nu mai are nevoie de cuvinte
lasă lucrurile
să vorbescă pentru ea
lucrurile ei
iubește-mă
șoptește timid și înfundat
rujul channel
din geanta de piele de vițel
nu merit asta
mi-e cumva frică
de cea care nu transpiră
mereu înfometată
se înghite pe dinăuntru slăbind
spre formele ideale
mi-e frică de patul cu flori roz
în care-aș vrea să o dobor
erupând lamentabil
nu mai aveam ce să ne spunem demult
epuizasem iresponsabili ultimele subiecte de conversație
ne priveam doar și zâmbeam încercați
de o imensă și leneșă dragoste uneori
râdeam sănătos din tot
nefericirea a pornit încet ca o mașinărie greoaie
toți i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toți au
știut că mă lovise numai eu nu am simțit nimic
la
există o singurătate a dimineților de luni
există o luptă pierdută
în jumătatea de oră pe care o întârzii în pat fără tine
nu pot nu merge cum să mă las de fumat cum mi-am propus
cum să
VT