există o singurătate a dimineților de luni
există o luptă pierdută
în jumătatea de oră pe care o întârzii în pat fără tine
nu pot nu merge cum să mă las de fumat cum mi-am propus
cum să
nefericirea a pornit încet ca o mașinărie greoaie
toți i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toți au
știut că mă lovise numai eu nu am simțit nimic
la
nu mai aveam ce să ne spunem demult
epuizasem iresponsabili ultimele subiecte de conversație
ne priveam doar și zâmbeam încercați
de o imensă și leneșă dragoste uneori
râdeam sănătos din tot
mi-e cumva frică
de cea care nu transpiră
mereu înfometată
se înghite pe dinăuntru slăbind
spre formele ideale
mi-e frică de patul cu flori roz
în care-aș vrea să o dobor
erupând lamentabil
ea tace
nu mai are nevoie de cuvinte
lasă lucrurile
să vorbescă pentru ea
lucrurile ei
iubește-mă
șoptește timid și înfundat
rujul channel
din geanta de piele de vițel
nu merit asta
VT