Poezie
lui marian
9 min lectură·
Mediu
am evoluat mariane adică nu mai suntem ăia de acum
5-6 ani când îl luam și pe duca și ne duceam la exotic să
luăm țuică din aia ieftină și care mirosea a dezinfectant și
eu pe duca îl știam că-i mare bețiv că venea la școală cu
2 kile de vin roșu la bord și-i zicea profu de mate băi duca
tată mai ușor mai ușor mare om profu ăsta am auzit că era
să predea și la facultate și din cauza la nu știu ce birocrații
a ajuns la liceu și mai știu mariane mai știu că lu ăsta îi
plăceau tare mult femeile că mai mă duceam pe la meditații
și eram în grupă cu niște colege bune și profu ăsta se tot uita
la țâțele și la picioarele lor și crezi sau nu mariane află că și
eu mă uitam la țâțele lor și mi se scula pe sub masă ca-n
poezia cu georgiana și cred că adevăratul motiv mariane
adevăratul motiv pentru care ne duceam și luam țuică din
aia ordinară în sticlă de suc de mere mariane era că n-aveam
destui bani și cu toate astea mariane cu toate astea noi ne
bucuram ca niște copii din ăia mici atunci când puneam
mână de la mână și reușeam să luăm una și știu că te bucurai
chiar și tu mariane tu care n-ai băut niciodată și nici duca
n-a prea băut că-l întrebam băi duca de ce nu bei și el făcea
un gest elegant cu degetu și zicea cum că nu și că nu-i mai
trebuie și-și aprindea o țigară și cred că la urma urmei chiar
se mulțumea și cu o țigară în loc de băutură sau poate cine
știe avea gusturi mai rafinate decât noi în materie de tării
și pur și simplu mariane pur și simplu nu voia să bea din
porcăria aia și tu știi bine mariane tu știi prea bine că eu nu
prea fac urât la băutură adică nu încep să zbier ca animalu și
să fac scandal și să trântesc lucruri în stânga și-n dreapta și
singura dată mariane singura dată când totuși am făcut ceva
de genu a fost atunci când am spart o sticlă de peretele la un
bloc oarecare și am făcut-o mariane crede-mă că am făcut-o
dintr-un teribilism pur și caracteristic vârstei și tu te-ai supărat
pe mine mariane te-ai supărat crunt și aproape iremediabil pe
mine și mi-ai zis că puteam să ducem sticla aia înapoi și să
primim pe ea 7 sau 8 mii sau cât mă-sa se dădea pe-atunci
mariane și să luăm mariane să luăm altă sticlă și eu în rest
sunt o companie tare plăcută când mai beau câte ceva așa
i-am zis și mariei deși până acum nu cred că a avut ocazia
să mă vadă în vreo ipostază din asta de om care se clatină și
care borăște în bucăți mari și calde și nu m-a văzut așa mariane
nici măcar atunci când am fost odată la ea acasă de ziua ei și
am stat până dimineața și era și elena pe-acolo și ne-am uitat
la filme pentru oameni mari și am jucat remi și am adus și
chitara și am debitat prostii intelectuale și eu tot îi ceream
să-mi aducă nu știu ce cocktailuri sofisticate că cică știa ea
niște rețete cu vodcă cu lapte cu dracu să le ia de pe vremea
când lucra la cutare bar că i-am și zis după câteva zile marie
să știi că mi-a plăcut în seara aia la tine și mi-au plăcut și
băuturile alea dar ce-i drept au fost cam slabe și ea repede
mă întreabă că de ce voiam să mă îmbăt și adevărul mariane
e că pe atunci treceam printr-o fază mai nasoală și simțeam
nevoia să beau ceva mai tare și să uit de toate căcaturile care
mă apăsau și eu în general mariane sunt un tip tare sensibil
de felu meu și țin minte că odată m-am dus să duc gunoiu și
am văzut un câine din ăla mic și slab și plin de tot felul de
boli terminale cum căuta pe-acolo după mâncare și după
alte lucruri și când m-a auzit și-a întors capul spre mine și și
acum mariane și acum îmi aduc aminte de privirea aia tristă și
sugestivă care parcă îmi zicea să-l iau și să-l duc la mine în
casă și să-l spăl pe cap și pe după urechi și să-i dau de mâncare
și cred că printr-a 10-a sau a 11-a nu mai știu sigur am scris
mariane și o chestie metafizică și profundă legată de scena
asta și i-am dat-o profului de istorie că mi-a zis că știe el pe
cineva care le are cu scrisul și care se pricepe la dat sfaturi
utile și alte chestii și după ani și ani de zile mariane timp în
care n-am reușit să-mi depășesc condiția aia materială de tot
căcatu am zis să mă mai duc și eu în vizită pe la foștii profi și
să-i întreb ce mai fac și ce mai lucră și să le dau niște poezii
de-ale mele și prima dată mariane prima dată m-am dus la
fostu meu prof de filozofie care de fapt era un mare meseriaș
și preda mai multe materii deodată că i s-a dus vestea prin tot
județu și prin tot continentu mariane și mie îmi plăceau orele
lui foarte mult nu că m-aș fi omorât eu cu învățătura că la
învățătură eram în general de 7-8 și 9 și 10 luam numai la
ce-mi plăcea și în restu îmi băgam literalmente picioarele și
rămâneam corigent mariane rămâneam corigent și vai de capu
meu și tare mult s-a bucurat profu ăsta când m-am dus pe la el
și s-a bucurat și nevastă-sa care era și ea profă familie de
intelectuali ce să mai și mi-au dat și un pahar de vin roșu că
tocmai trecuse revelionu și când am plecat de la ei mariane
când în sfârșit am plecat de la ei mi-au dat o carte de-a lu
marquez că cică o aveau în dublu exemplar și cică eu aș
scrie ca el și știu mariane știu că și tu mi-ai zis odată că
într-adevăr ăsta scrie mișto și e un mare meseriaș dar pe
vremea aia mariane pe vremea aia probabil eu eram un
ignorant și un dur care nu cunoștea adevăratul sens al
cuvântului mamă și probabil de-aia nici nu te-am luat în
seamă și apoi mariane apoi m-am dus la profu ăsta de istorie
de care-ți ziceam eu mai devreme adică la nevastă-sa care
mă știa de mic și care mă lăuda tot timpu și mă susținea în
toate lăbărelile mele artistice și de veleitar bătrân și așa
mai departe și și ăștia mariane și ăștia au fost niște drăguți
și mi-au dat vreo două pahare de vin fiert că la un moment
dat m-am și amețit și am început să am vedenii și să vorbesc
cu ei despre dragoste pe acest pământ minunat și tot așa
mariane și din în pahar în pahar îmi zice profu ăsta mariane
cum că de fapt chestia aia ce am scris-o eu despre câinele
ăla de la gunoi el i-a dat-o la un poet meseriaș și chel și
care în tinerețe scria despre navete cu trenu și despre alte
treburi de genu că cică avea tangențe cu el și cu editura lui
și tot așa și atunci mariane m-am mirat tare mult și m-am
gândit că bă ce mică-i lumea și că eu îl mai văd pe ăsta pe
la cenacluri pe la maratoane și odată chiar am vorbit cu el
și mi-a dat să citesc nu știu ce autori și mi-a zis că eu de
fapt scriu logopoeme vorba lu pound și chiar dacă mi-ar
zice mariane chiar dacă ar veni acum la mine și mi-ar zice
ceva de genu cum că aa deci tu erai ăla revoltat și supărat
pe viață și cu o oarecare greutate în exprimare și care voia
să schimbe mersul lucrurilor în general chiar dacă s-ar întâmpla
toate astea mariane să știi mariane să știi că eu tot mi-aș călca
pe inimă și pe somn și tot i-aș aduce aminte de chestia aia cu
câinele doar așa mariane ca să ne mai râdem și noi și i-aș mai
zice mariane i-aș mai zice cum că înainte să ajung la facultate
și să dau și eu de lumea bună și de mediul ăsta cultural și cu
multe perspective mariane eu habar n-aveam de el și că dacă
aș fi auzit de numele lui probabil că aș fi zis cine pizda mă-sii
e și ăsta și că eminescu și blaga sunt mai tari ca el și tot feluri
de căcaturi juvenile mariane și tu de fapt știi mariane tu de
fapt știi cum erau textele mele înainte și dacă nu mă înșel
mariane dacă nu mă înșel tu ai fost de față cu mine atunci
când cineva mi-a zis cum că aduc a secolul 17-18 și eu mă
mariane eu simțeam cu adevărat mândru și eram cu adevărat
exaltat și credeam sincer mariane credeam sincer și aveam
toată speranța cum că tocmai eram pe cale să reinventez genu
și să-l readuc în fața unui public mai mult decât entuziast
mariane dar să vorbim mariane să vorbim despre maturiatea
poetică despre adevărata maturitate poetică mariane pentru
că din câte țin eu minte mariane nouă chiar ne plăcea să
credem despre noi ăștia cu un simț al esteticului foarte dezvoltat
și cu gena mirării în sânge ne plăcea să credem mariane cum că
am fi fost martirii secolului 20 când de fapt mariane noi eram
sau cel puțin aveam să devenim inadaptații mileniului 3 și din
cauza recesiunii mariane să ajungem nu ne mai putem permite
nici măcar să ne umplem cu tuș negru cartușurile de la imprimantă
mariane și astfel mariane multe din poeziile și textele noastre
au rămas simple fișiere doc sau chiar scrise de mână mariane
scrise de mână și mâzgălite oribil și hieroglific prin nu știu
ce agende uitate de vreme și mânjite pe coperți și vor rămâne
așa mariane vor rămâne așa până în ziua aia în care tu mariane
o să mă suni sau o să-mi scrii din proprie inițiativă și o să-mi
zici vino prietene vino imprimanta merge strună nu stai liniștit
am eu destule foi da a4 mai vedem în principu soră-mea e de
acord
042340
0
stăpânești f. bine mecanismele coeziunii textuale dar încearcă spre binele nostru al cititorilor să fii oleacă mai concis. știu (pe propria mea piele) că odată ce ai pornit în felul acesta e greu să te oprești, dar dacă după prima mână te bagi cu briciul sau cu brișca în el de text și-l mai iei încă o dată la prelucrat imposibil să nu iasă.
de data asta finalul e bun :)