Nu-mi fă răspunsul să se-ntrebe iar
Și nu mă amăgi cu zâmbete deșarte
Acum când oricât mi-ai fi de departe
Dulce îmi pare vechiul gust amar.
17 iulie 2004
A fost și dus acum a fost să fie iară,
Un gând etern întârziat, de iarnă
Ce se topește-n urme și-n raza caldă, pală,
De primăvara ce se naște... e iară primăvară...
Și-n jur plutesc
Tu, Vladă fără vlagă
Te-am regăsit
Pe fundul mării încleștată
Cu aura-ți senilă încrustată
Pe nisip.
Te-ai avântat să-nfrunți din primul ceas
Furtuni. O, eternă veche puritană,
Fecioară a
Ca în mai toate cărțile
M-am scris și eu
Cu notele explicative
La subsolul sufletului meu.
Probabil de aceea nu-nțelege nimeni.
În primul rând că scrisul e prea mic
Și-apoi e prea departe
Și
M-am oprit o clipă
Să-mi observ sufletul alergând
De două ori mai repede ca mine.
Dacă cineva l-ar prinde
Și i-ar lua pulsul
Ar spune despre dânsul
Că-i demn de un alergător de curse.
Eu
Probabil cineva mi te-a schițat pe interiorul pleoapelor
Pentru că de fiecare dată când închid ochii
Te văd pe tine.
Probabil că cineva mi te-a schițat în palmă
Întinsă de-a lungul liniei
– Să-mi spui unde-ai ajuns cu cititul…
Și să rupi pagina aceea cu moartea bunicii.
Nu-mi place.
Zâmbești… Probabil îmi citești copilăria.
Dacă mă vezi pe malul mării
alergând de mână cu o
Sub rugăminți ascunse cerșesc împăcarea
Cu sufletul meu ce-ascultă chemarea
Vechilor simțuri înnodate-ntr-un ghem
De fire de gânduri prin care te chem
Să mă cruți.
Să-mi lași visul în pace
Și
Noaptea tainei noastre-i pe sfârșite
Și în lumina altei lumânări
Ne-ascundem după încercări nereușite
De a lega prezentul de uitări.
Și clipa cea din urmă iar ne chinuie
Cu întrebări ce nu-și
Dac-ar fi să vorbesc despre gândul tău
Ce mă-nconjoară cu fiecare adiere de vânt,
Aș spune că mi-ești caldă.
Dac-ar fi să vorbesc despre picăturile de ploaie
Cu care mă plângi când sunt
În singurătatea mea m-ating de stele
Dar praful lor e tot ce îmi rămâne de la ele.
În agonia mea eu mă lovesc de nori
Și-mprăștii fulgere în sute de culori.
În fericirea mea m-ating de
Cred că Dumnezeu ți-a făcut ochii
din două picături de mare
Pentru culoarea pielii a ales nisipul
Iar pentru zâmbet a rupt un pic din soare.
Să nu te temi
Þi-a dat destule ploi să ai de unde
M-ai găsit curgând pe ape
Pe izvoare tot mai reci
În întunecata noapte
Condamnat la dor pe veci.
Îmbrăcată-n voal de șoapte
Mi te-ai arătat în cale
Mângâindu-mă pe ploape
Cu săruturile
Am bârfit cu stelele...
Am chicotit într-una despre tine.
Mi-au spus că te cunosc,
Că ești una dintre ele...
De aceea stau în fiecare noapte și privesc
spre cer... încerc să te găsesc
și să te
Mi-ai spus să te visez și am visat
un răsărit de soare
ascuns în nori, cu stropi de ploaie
lucind timid în depărtare...
... eu, nisip întins pe maluri,
rănit mereu de-aceeași întrebare:
\"ai să
Când moale-ți părul-l voi atinge
Când ochii văd că îți lucesc
Când glasu-ți dorul îmi va stinge
Atunci voi știi să te iubesc.
Umbla-vom umbre-n ploaia serii
Dansa-vom noaptea pe
