Poezii

Aceluia care mi-a încifrat cosmicul în cheie cotidiană: copacul țâșnind din inima trotuarului, gălăgioasa bucurie a tramvaiului la vederea călătorilor în stație, cucu-baul Soarelui, tristețea

amintirea nu-i spune primei zile că noaptea a pornit la drum secole redate pe repede înainte sprijin respirația unei pietre la bătrânețe o emoție plecată în căutarea unui nume visul unui

Înger, îngerașul meu, Azi gazelă, mâine leu Mă-nsoțești spre Dumnezeu? Ori mă-nfigi pe mine-n eu?

totuna fustei mele în galop pe Calea Victoriei și vântul îmi stă bine azi orașul meu de companie lătrând doi nori necunoscuți înțelegi de ce acolo jos lesa rămâne cea mai

ghem aprins fir scânteie deșirând văpaie-mblânzita-n galopul înapoi în țesături zi ghicită ghemuită șiroind respirația arșiță așternută peste toate semințele stricate lingând câini

iulie, orașul mille-feuille, modestul meu București, cearcăne în țesături mai adânci decât lași călătorului grăbit să-ți zărească noi, două maimuțe, ne curățăm păduchi una alteia, ba licurici,

cuiul - ni se atrage atenția - se pasează întotdeauna în sensul acelor de ceasornic, urmărește îndeaproape timpul doar eu, mirat de claritatea serii, rămân în urmă; toate direcțiile îmi sunt

Dar orice lucra Noaptea se surpa! să fie oare aceeași dimineață în care totul este o paragină pe cord deschis? le văd la locul lor

otrăvitoare naivitate să crezi că iubirea se naște din propriul tău fir rulând sceptic pe banda a doua la zeci de trăiri distanță de tonalitatea sensului interzis experiența lecție strat

mereu seducătoarea expediție între stomac și inimă în golul acela dens unde ceva definitiv se întâmplă în următoarele inspiri expiri brusc violent îți dorești și nu să știi cu precizie clipa

când modernismul se sparge poc injectat de prea multele prefixe, din aerul de Bulă se naște meta-romantismul… și aici suspend profeția furat de insistența seducătoare a autocorectului să

este regăsirea aceluiași Vlad ieri Vlad azi Vlad mâine prea rar piatră, niciodată cântec și piatră doar pentru o respirație două, bine antrenate, atunci când Vlad își face trucul cu preșul