Virginia Popescu

Când voi fi poet “boier”
Ca Guillaume Apollinaire,
(Gârda Petru Ioan


Când o s-ajungi precum Apollinaire
Și-o să te plimbi pe podul Mirabeau,
O să-ți acord titlul de cavaler
Și chiar vaporul lui Arthur Rimbaud.

magicianul –
dintr-un mic țânțar face
mare armăsar...

Gârda Petru Ioan,

Credeam că scrii doar epigrame,
Dar ți-ai găsit o nouă vocație
Haiku-ul e o altă tentație
Când o să ne-oferi și caligrame ?

Liviu Ofileanu,
sunt încântată de semnul trecerii prin mica mea poveste eroi-comică.
Tocmai m-am întors și eu dintr-o plimbare prin Avignon......
Apoi m-am oprit pe podul Mirabeau, privind curgerea apelor
Senei, a timpului și a iubirilor...

Cu prietenie și multă stimă pentru un iubitor al lumii minunate a cărților...

O.K., dar acum sunt pe punctul să termin o altă poveste...
Nu spun mmai mult... Vreau să fie o surpriză.....
Poezioara mea cu gutuia mai are și o personificare...
Poate mai descoperim niște figuri de stil prin ea...

Acum mi-am dat seama că ai comis o mică infracțiune,
scoțându-ți haiku-ul la vedere...
Juriul nu a votat încă.
Dacă-l influențezi și-ți va acorde punctajul maxim?

Tristețea toamnei
plâns cu lacrimi de ploaie -
miros de gutui

Virginia Popescu

\"Haiku-ul tau de debut la concurs e splendid.\"

Petru Gârda Ioan

Cred că darnic precum te văd, mi-ai fi acordat punctajul maxim...
Dar al meu nu este nici pe departe un haiku, în timp ce al tău este deja...
Ai văzut de altfel, că am pus haiku între ghilimele.....
Pe cât e de scurt, tot pe atât e de plin cu metafore care nu au ce căuta în haiku...
Dar povestea cu gutuia o s-o spun eu altă dată că e foarte hazlie...

Petru Ioan, foarte bine că ai venit cu precizarea. Îți văd cu alți ochi acum haiku-ul și chiar îmi place...

Termenul de arminden(i) poate fi înțeles diferit:eu am văzut crengi la porți și ferestre în zona Piteștiului, puse de Sfântul Gheorghe. Cineva din Suceava mi-a spus același lucru...
În \"Mic dicționar enciclopedic\", o ediție mai veche am citit: \"Arminden(i), ziua sf. Ieremia, sau numele popular al zilei de 1 Mai\"
Am vrut să postez pe romanian haiku precizarea aceasta, dar apoi m-am răzgândit...
Cred că pica bine...

erată: că bunicul e mort....

Petru Gârda, povestea asta a ta cu bunica, îmi amintește de prima mea participare la concursul lunar din octombrie anul trecut, al cărui kigo era gutuia. Abia venisem pe rumanian haiku, împinsă de la spate. Habar nu aveam cam cum se desfășoară concursul, eram o începătoare în secretele haiku-ului...
Nici nu știam cum să trimit... M-a ajutat Maria Tirenescu.
\"Haiku-ul\" meu suna așa....

Tristețea toamnei
plâns cu lacrimi de ploaie -
miros de gutui

Mie mi se părea că am închis în el esența toamnei:tristețea ploilor și mirosul gutuilor..

Rezultatul a fost un singur punct obținut prin mila nu știu cui (Vreun începător ca și mine).
Norocul meu, pentru că altfel, capră râioasă și cu coada pe sus cum eram pe vremea aceea, aș fi părăsit câmpul de luptă...
Dar hai să mă opresc la haiku-ul tău...
Când l-am citit, mi-a reținut atenția, chiar m-am gândit că probabil bunica e moartă. E un aer de tristețe în el...Nu văd cum l-aș putea scrie altfel ca să fie mai bun..
Și totuși nu l-am votat. Au fost altele care mi-au atras mai mult atenția, altele pe care le-am votat.....
În legătură cu simplitatea, cred că la asta se ajunge, cum spunea marele Brâncuși, printr-o îndelungată observație a naturii.
În cazul nostru, prin lectura a cât mai multor haiku-uri de valoare
și prin exercițiu zilnic...
Oricum nici eu nu am urcat nici până la jumătatea lăbuței broscuței lui Basho, dar învăț mereu de la cei mai buni.
Să așteptăm și părerea juriului.

Succes pe mai departe!

Deși am postat traducerea acestui text și pe pagina personală, cred că aici își găsește mai bine locul....

Haïku R.H. Blyth vol 1 – Prefață

De Daniel Py
(…) p.5/6 :
Haiku-urile sunt de o simplitate înșelătoare atât prin profunzimea conținutului cât și prin originea lor. Tocmai acesta este scopul acestui volum și a celorlalte trei care vor urma,
să arate că haiku-urile necesită aprecierea noastră spirituală cea mai pură și cea mai profundă, pentru că ele reprezintă o întreagă spiritualitate religioasă și poetică,
lumea Orientului.
Haiku-ul este ultima floare a întregii culturi orientale ; el este și o artă de a trăi.
Trebuie să înțelegem haiku-urile din punctul de vedere Zen.
Lucrul acesta se va putea sesiza mai mult sau mai puțin direct în acest volum și în mod indirect prin intermediul poemelor
Trebuie să menționăm că termenul « zen » este folosit în două moduri diferite.
Cititorul este acela caruia îi revine sarcina să aleagă pe cel care-i convine.
În modul cel mai curent, de-a lungul celor patru volume, « zen » înseamnă starea de spirit în care suntem, nedespărțiți de alte lucruri, de fapt identici cu ele, păstrându-ne totuși propria individualitate și reacțiile noastre particulare.
Uneori, termenul de « zen » se referă la un corpus de experiențe și de practici inițiate
de Daruma (venit în China în anul 520 al erei noastre) ca aplicare practică a vieții doctrinelor lui Mahayana, așa cum se perpetuează ele până în
prezent în templele zen și în manualele de instruire a filosofiei zen.
Cuvântul « haiku » este de asemenea utilizat în două sensuri diferite : la plural, el desemnează poemele în sine, la singular arată atitudinea spiritului poetic al haijinilor, modul lor de viață, religia lor.
(…)
R.H. Blyth

\"Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta murim\",
ne spune tot Octavian Paler.
Ne-o spune cu alte cuvinte și Teodor Dume.
\"În începutul ăsta de iubire
(strecurată pe furiș într-o clipă)
moartea se preface că nu știe nimic
despre actul de fericire în doi\"

Eu văd moartea stând la pândă mereu,
să ne fure ceea ce dragostea
ne poate da pentru o clipă.
Ar fi bine să-i oferim mai mult timp iubirii,
care este, cum e scris și în \"Cântarea Cântărilor\", mai puternică decât moartea....

Cu stimă pentru cel care știe să prețuiască ceea ce este cel mai important în viață....

Credeam că v-ați potolit, fraților!
Acuși vă apucă ștresul de atâta efort intelectual...

concert în noapte -
o broască și un broscoi
duet amoros

Ei, ăsta da haiku postmodernist cu ceva nuanțe de absurd....
Bine că mi-ai lăsat mie banca, Dane, că mă dureau picioarele de-atâta mers pe aleea aceea de umbre....

Domnule Petru Teodor,
primul micropoem e frumos dar trebuie să vă amintesc un lucru:rima nu are ce căuta în haiku.
Al doilea se apropie mai mult de stele...
Eu cred că încercați un fel de melanj între cele două genuri: epigramă și haiku...
Totul e permis și dacă iese ceva nou cu atât mai bine.
Lac de-ar fi că broaște sunt destule...
Nu știu cum stăm cu broscoii...

De la haiku la epigramă
nu-i decât un salt de broască iluminată....
Bashô - Petru Gârda Ioan

Chiar acum mi-a trecut o idee prin minte,
în legătură cu haiku-ul tău, Dane:
O să încerc s-o transcriu într-un fel de haiku:

singur pe bancă -
deși n-am băut nimic
văd două umbre

Kigo-ul toamnei nu se pierde complet,
se poate deduce din context.

iluminare -
dintre stele revine
broscoiul râios

Poate mușcă nada...
Dar ce ne facem dacă ajunge în Calea Lactee?
Se pierde prin univers și cine știe de câți ani lumină
va avea nevoie ca să revină în mâlul din eleșteu...
Căci doar acolo cresc frumoșii nuferi, spunea Blaga.....

singurătate -
în oglinda timpului
văd doar o umbră

Nu este haiku, datorită metaforei.
M-am gândit repede la ceva
care să mă apropie de acesta...

O să-mi permit să reproduc unul din haiku-urile lui Daniel Py, care nu mai are nevoie de traducere....

un saut / dans le pantalon / – sa grenouille /// (bashôtage