Povestea unui țânțar

Într-o noapte, stăteam în fața calculatorului, mai mult adormită decât trează. Nu mă înduram să plec la culcare, deși era miezul nopții. Prin geamul întredeschis, luna plină își strecura razele misterioase, de parcă ar fi vrut să-mi spună nu știu ce mare secret... Tocmai terminasem de tradus poezia lui Blaga, « Liniște » și mă gândeam la strămoșii morți înainte de vreme, cu sânge cald încă în vine... Deodată atenția mi-a fost atrasă de un mesaj târziu de pe haikudevent... Un insomniac, Philippe Quinta trimitea de departe un ultim gând... țânțarul - l-am pălmuit fără niciun motiv Am izbucnit imediat într-un hohot de râs de mi-au dat lacrimile. De mult nu mai citisem ceva atât de ingenios și de hazliu. Mi-l imaginam pe haijin arzându-i o palmă sau chiar două țânțarului insolent, ori lipindu-l de perete cu o lovitură de palmă . M-am gândit să-i dau o replică pe măsură… Luna dispăruse ca prin farmec luându-mi și somnul cu ea... Trecuse deja bine de miezul nopții, așa că i-am urat bună ziua lui Philippe, după care am intrat direct în subiect “Astă noapte, când am citit haiku-senryu-ul tău m-a cuprins un râs nebun... Apoi, m-am gândit la « acel țânțar nevinovat », și ți-am dat pe undeva dreptate că ai avut păreri de rău... Dacă l-ai pălmuit, consider că l-ai provocat la duel, dar pentru ce motiv ? Pentru nimic, după cum bine ai spus, deci e vorba de un act gratuit, o pură plăcere sadică.... Ar trebui să-i dai satisfacția să repare această jignire de neiertat... Nu crezi că și infernul e plin cu bune intenții ? Eu mă revolt și protestez împotriva acestor atrocități atroce, abominabile și mai ales aborigene pe care le detest din toată inima... Cu toată simpatia pentru bietul țânțar nevinovat, insultat și maltratat pe nedrept. ». Am semnat protestul, după care, mulțumită de rezultat, am trimis mesajul și m-am dus la culcare cu sufletul împăcat .... M-a lăsat să aștept ceva timp… apoi, a trimis două haiku-uri prin care-mi arăta că nu l-a iertat pe bietul țânțar.... seară de primăvară – crezând că omor țânțarul sperii motanul noapte glorioasă – sunt mai rapid decât țânțarul Ei, mi-am spus, asta depășește orice limită, trebuie să-l iau pe țânțar sub protecția mea… Și fără să mai stau mult pe gânduri, i-am acordat azil politic, dedicându-i chiar câteva haiku-uri libere (adică din cele care nu respectă schema rigidă de 5-7-5). pe nedrept pălmuit - țânțarul maltratat și-a găsit refugiul la mine nocturnă – țânțarul iubitor îmi cântă o serenadă la balcon țânțarul trubadur și-a găsit o nouă patrie pentru cântecele lui cântec de leagăn – țânțarul mă adoarme cu muzica lui tulburătoare țânțarul tenor – adoră opera bufă De câtva timp, protejatul meu nu-mi mai cântă la ureche. M-a părăsit..... Și ce frumos îmi cânta noaptea, cu câtă sensibilitate! Nici Philippe Quinta nu a mai pomenit de el... Sinceră să fiu, stau acum cu frica în sân și nu știu la ce să mă aștept de la haijinul francez..... Dacă-mi trage și mie o palmă, așa doar ca un act gratuit, din pură plăcere, din pur sadism? Cine o să-mi apere onoarea? Þânțarul ? Ei ași! A ajuns departe......... Am auzit recent că vocea lui răsună pe marile scene ale lumii... Era ce-i drept un țânțar foarte talentat.....