Viorica Pop

Apare viața printre vii, Intrînd în trupuri de copii, Ce vor rămâne bucurii, Doar pentru clipele hazlii. Viața-n fapte intervine, Din parcurs nu se abține, Limpezește din suspine, Înlesnind

Metalurgia este foc, oțel, cuptoare, Într-o atmosferă de iad, apăsătoare, Flăcări vii dansează în semiîntuneric, Imaginînd frânturi de groază sau feeric. Electrozii clocotesc substanțe în

Stă Dumnezeu acolo sus, Și veșnic ne privește, De el nimic nu e ascuns, Surprize pregătește. Când supărat e uneori, Ne lasă în uitare, Îl căutăm, dar printre nori, Nu-și face arătare. Ne

Dezavuez purtarea indecentă, Recunoscând jignirea elocventă, Încerc mereu să îmi păstrez măsura, Dar nedreptatea îmi dezleagă gura. Nu apreciez oamenii tip fiară, Disprețuiesc ființa care

Sîntem la fel configurați, Și-îngăduiți de Dumnezeu, Născându-ne ca niște frați, Ne vom deosebi prin „eu”. Din componentele cu har, Părem creați ca jucării, Construcția-i după tipar,

Lumina e scânteia ce întreține viața, Coboară din înalturi,vestește dimineața, Ea soarele aduce și-adusă e de soare, La drumul de răscruce,cu bezna călătoare. Scăldată în lumină,natura se

Măi,cățel rătăcit, ce scâncește de frig, Dacă foame îți este, îți dau un covrig, Ce îl am pregătit pentr-un câine flămând, Deșirat și schilod,doar cu ochii cerșind. El privește smerit,dîndu-și

Ești invitat, te simți flatat, Deși n-ai față de palat, Măgulit prin provocare, Þi-ai dori o derogare. Falsul fast ademenește, Atrage sau amețește, Mici ispite înfierbântă, Atmosfera

Parcă prinzînd de primăvară dor, Apare în vedere un aspect, N-ai listă,cui oferi un mărțișor, Să-ți stimuleze anul cu respect. Mărțișor,simbol de duioșie, Oferit de un copil spre

Aprofundăm iar paștele, După post și cumpătare, Anul începe treptele, Când natura dă în floare. Facem jertfă alinării, Și mielul îl sacrificăm, Pe altarul împăcării, Pe Domnul,nu vrem

Toți cei din preajmă,îmi devin colegi, Chipuri umane care nu le-alegi, Te poți baza pe ei,mult sau puțin, Nu te primesc cu ramuri de măslin. În colectiv sunt veseli sau sunt triști, Unii sunt

Ca vultur singuratic, rătăcitor pe creste, În cioc port pana păsării măiestre, În ghiare-mi țin viața, de foarte mulți ani, În ochi am jeratec, doar pentru dușmani. Ce mișună-n zare nu-mi scapă

Când pornești pe drumul vieții, Copilule, îți amintesc, Sunt scurți anii tinereții, Ca tot ce este omenesc. Schimbări se perindă-n viață, Și mai rele,și mai bune, Toate la un loc

Nu încerca inducerea-n eroare, De vrei să-ți mai păstrezi ceva onoare, Că-mi pot schimba părerea despre tine, De te jignesc, nu o să-ți cadă bine. Nu-ți cer să-mi dai, ce nu mi se

O soartă scrisă-n ceruri, printre stele, A hotărât părinții să-mi despartă, Trăgând la sorți acolo, între ele, La tata au decis,să mă împartă. Și dacă împărțeala a fost bună, Doar o fărâmă de

Gândirea este pavăză, armură, Când omu-n suferință se complace, Cuvintele iar spune ce nu-i place, Alunecând din creier înspre gură. Privește în viitor ca spre apus, Dar gîndul resemnare

Suntem săraci fără pretenții, Pasul adaptării nu-i ușor, În lipsa bunelor intenții, Nu avem cui cere ajutor. Greu de comunism ne-am lepădat, Și am devenit caraghioși, Iar capitalism n-am

Visele sânt vise Nu sânt interzise Visul diluat din adîncul firii, Susține-n el ideia nemuririi, Cifrat regizînd o comunicare, Deslușirea lui producînd rumoare. Purtând frânturi din

Atmosfera-i încărcată, umedă și rece, Prin marama cenușie ploaia începe-a trece, Acoperind pământul uscat și însetat, Ca divine lacrimi,ce în nori s-au infiltrat. Oamenii aduși de spate, parcă

Omu-i proiectat după un tipar, Folositor sau poate în zadar, Tiparu-i plin de imperfecțiuni, Ce-i vor produce repercusiuni. Omul deține caracter ardent, Utilizat fiind ca instrument, Avînd

Eram copii desculți și goi, Trăind prezentul în natură, Zburdând prin iarbă și noroi, Pe luncă sau în bătătură. Am fost și buni, am fost și răi, Într-o Moldovă mult dorită, Poznași și plini

Oprește-te,mai cugetează, Atent la ce incomodează, Privește numai partea bună, Trecând peste orice furtună. Răzbate drumul cu răbdare, Răsplată ai din căutare, Alege singur ce îți

Când te simți bolnav, nu lenevi în pat, Ridică-te cu gânduri sănătoase, Prin mișcare,jumătate ești salvat, Nu lăsa boala să-ți pătrundă-n oase. Mîncînd ceva ușor,sigur n-ai să mori, Ascultă

Multiple stări în suflet ard sau strâng, Emoții noi apar și mă înfrâng, Când am o supărare plâng-tăcând, Cuprins de bucurie râd-plângând. Mă reîntorc din drum tot bâjbâind, Gându-i timorat,