Duhul apelor

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·11 februarie 2008

Mediu

Duhul apelor mă cheamă,

Mă îndeamnă să n-am teamă,

În valuri să-mi curăț chipul,

Cum se curăță nisipul.

Vraja-ntinde și o cerne,

Făcând suflete eterne,

Ispita lui ca piaza rea,

Atrage-n plasă tot ce vrea.

Duhul apelor mă prinde,

Simt capcana ce-mi întinde,

Căci sufletul mi-ar vrea tribut,

Neptun viclean, necunoscut.

Misteru-i ascuns în apă,

Sufletul însă îi scapă,

Căci ispita lui perfidă,

Lunecă în val, avidă.

011.958

Viorica Pop. “Duhul apelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/1767977/duhul-apelor

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Încercați, parcă, altceva. Este ca un bocet, scâncet, descântec...nu pătrund!