Amprenta timpului trecut

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·11 februarie 2008

Mediu

Când Dumnezeu impune o distanță,

Ochii îți așează-n alte dioptrii,

Îți mai retează din a ta prestanță,

Diluându-ți simțămintele dintâi.

Îți schimbă chipul, ia ceva din gură,

Mintea îți reduce sau te lasă chel,

Auzul ți-l dozează cu măsură,

Dărîmat ești fizic ca dintr-un măcel.

Câte ceva te doare ici sau colo,

Fața trădează mărturii ascunse,

Cândva simțeai că semeni cu Apollo,

Acum plutești în gânduri nepătrunse.

Anii trecuți măsuri de plumb adună,

Plumb cenușiu ce cade în picioare,

Ravagiile vremii vor să spună,

Că bătrânețea-i vârsta care doare.

011.868

Viorica Pop. “Amprenta timpului trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/1767976/amprenta-timpului-trecut

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Descriere de condei-bisturiu, a trecerii valului ! Rămâne ceva fidel : sufletul - spiritului!