Diforme cristale de gheață
Se joacă pe-al meu trup amorțit.
O unghie de lut, de cer mă agață
Și-mi pare că ninge-a sfârșit.
Cuvintele durerii, mute, difuze,
Zvâcnesc pe alocuri, pe gene, pe
Eu nu ți-am spus,
Tu însă ști.
O să mă pot ascunde?-
Ai două stele argintii
De veghe orișiunde.
Nu te-ntrista,
Nici azi, nicicând.
Lumina e de seară
Și-o lacrimă de-a ta curgând
Pe mine, o
Sunt un trunchi de copac,
Brațele tale-rădăcini,
Mă țin captivă.
Noi am crescut pe un deal;
Lângă, aveam o biserică
Ce mie-mi plăcea.
Azi am aflat că prin trupul ei
Curge seva altor
Ce conta că eram trei sau patru,
Unu pe cale, aducându-și bagajul cu suferință?
Ne forfoteam sughițând cuvintele
Între amiaza suflet și amurgul trup.
Un chip blând lovit de
Mă sloboade și mă iartă
Mă sărută și mă-mpacă
Mă auzi și de te strigă,
Pune-ți sufletu-n oglindă!
Două căi, două suspine
Și din mine și din tine,
Calea ce te duce drept
Þi se zvârcolește-n
Nu ți-ar fi luat mai mult
De-o firimitură
Să mă îneci...
Te blagoslovesc!
Azi parcă-s un val-
Imună la stânci.
Mâine? Poate-s un amar
Cerșind pe străzi
Veri secetoase.
Să-mi fi spus oare privirea ta
Mărturii nerostite?
Parc-am întrezărit în umbra ei
pâlcuri..de-amar, de stânci.
Nu pot îndura să mă despartă
Negraiul meu de tine -
Pecetea neființei
În închipuirile mele
Nu mai caut decât alinare,
Pentru umărul îndoliat,
Ars cu scrum de țigară.
Nu mai vreau decât
Să se încheie armistițiu,
Între zvâcnirile
Am renascut,
Initial presarandu-mi sufletul,
Bucati de cateva grame
Pe dale de piatra;
Mi-era sete sa respir...
Cand ti-am cerut un pahar cu vorbe
In mine ardeau vreascuri
De ganduri
Ma mai privesti?
Mi-s aripile scrum
Dar nu renunt
Cu talpile desculte
Stau pe drum
In calea ta,
Sunt spini
In mine,
Doare-o rana...
Iar m-ai privit
Inc-o dojana.
Ti-as dori sa fii in locul meu:
Sa te imbrace aceeasi carne,
Sa-ti pot numara aceleasi distante intre coaste,
aceiasi carcei.
Eu nu-i reneg.Sunt ai mei,
Dar ma intreb daca tu i-ai
Strecor pic cu pic
Lacrimi frante in doua,
Am decis sa abdic
Dar de-o fac astazi,ploua.
Mai astept,maine pier
Uitand lumea tradata;
De ce n-am fost de fier,
Ma intreb
La inceput, m-am temut sa inaugurez
Niste pasi incerti intr-un viitor incert;
In timp am incercat sa m-adaptez
Si sa schimb nesiguranta in prezent
N-am trait sa vad rezultatele...
Am incercat sa bat aseara un cui
Trebuia sa fi asteptat,pana dimineata,
(Era un aer prea intunecat...)
Dar acum cred ca mi-a fost dat,
A fost in planurile Lui sa-i simt asprimea
Focar de lupta
Ma leapad de neputinta,din durere
Rostesc in ritm,ma zbat
Un fel de lant febril in alergare
Suflul se scurge din mine-incet,opac.
Pot sa evoc ce-a ars,
E
Spre abis
E destul de injositor cand te nasti
Pentru a doua oara in ploaie...
Pamantul tremura,inaltimile plang
Cel mai infricosator dintre toate s-arata
Nesiguranta trecutului si a
