Poezii

Diforme cristale de gheață Se joacă pe-al meu trup amorțit. O unghie de lut, de cer mă agață Și-mi pare că ninge-a sfârșit. Cuvintele durerii, mute, difuze, Zvâcnesc pe alocuri, pe gene, pe

Eu nu ți-am spus, Tu însă ști. O să mă pot ascunde?- Ai două stele argintii De veghe orișiunde. Nu te-ntrista, Nici azi, nicicând. Lumina e de seară Și-o lacrimă de-a ta curgând Pe mine, o

Sunt un trunchi de copac, Brațele tale-rădăcini, Mă țin captivă. Noi am crescut pe un deal; Lângă, aveam o biserică Ce mie-mi plăcea. Azi am aflat că prin trupul ei Curge seva altor

Ce conta că eram trei sau patru, Unu pe cale, aducându-și bagajul cu suferință? Ne forfoteam sughițând cuvintele Între amiaza suflet și amurgul trup. Un chip blând lovit de

Mă sloboade și mă iartă Mă sărută și mă-mpacă Mă auzi și de te strigă, Pune-ți sufletu-n oglindă! Două căi, două suspine Și din mine și din tine, Calea ce te duce drept Þi se zvârcolește-n

Spun \"lasă!\".Amintirile-mi ard Ca niște frunze moarte La botezul toamnei Mi-au amorțit rădăcinile, La umbra coloanei de fum Ce se naște din mine.

Nu ți-ar fi luat mai mult De-o firimitură Să mă îneci... Te blagoslovesc! Azi parcă-s un val- Imună la stânci. Mâine? Poate-s un amar Cerșind pe străzi Veri secetoase.

Să-mi fi spus oare privirea ta Mărturii nerostite? Parc-am întrezărit în umbra ei pâlcuri..de-amar, de stânci. Nu pot îndura să mă despartă Negraiul meu de tine - Pecetea neființei

Imi fuge gandul la tine De sub talpi- Si cum stau asa, Cu obrajii spre cer, Simt ca ma dor umerii De-atata lumina... De-atata departare.

Ai obosit de cand Imi tot alergi prin gand Iubitule,oare n-ai vrea Sa-ti odihnesti obrazu-n palma mea?

În închipuirile mele Nu mai caut decât alinare, Pentru umărul îndoliat, Ars cu scrum de țigară. Nu mai vreau decât Să se încheie armistițiu, Între zvâcnirile

Am renascut, Initial presarandu-mi sufletul, Bucati de cateva grame Pe dale de piatra; Mi-era sete sa respir... Cand ti-am cerut un pahar cu vorbe In mine ardeau vreascuri De ganduri

Ma mai privesti? Mi-s aripile scrum Dar nu renunt Cu talpile desculte Stau pe drum In calea ta, Sunt spini In mine, Doare-o rana... Iar m-ai privit Inc-o dojana.

Da-mi o palma de sinceritate, Undeva-n launtrul meu, Urla-a tradare.

Coli șifonate de frunze, Pe buze, un gust amărui De toamnă - mă-ncearcă Topindu-mi pe gene Mireasma păstrată De noi,de odata...

Ti-as dori sa fii in locul meu: Sa te imbrace aceeasi carne, Sa-ti pot numara aceleasi distante intre coaste, aceiasi carcei. Eu nu-i reneg.Sunt ai mei, Dar ma intreb daca tu i-ai

Strecor pic cu pic Lacrimi frante in doua, Am decis sa abdic Dar de-o fac astazi,ploua. Mai astept,maine pier Uitand lumea tradata; De ce n-am fost de fier, Ma intreb

Imi decernez vointa Si-un surplus de credinta Pentru zile negre... Le-astept,intarziati!? Nu veti putea sa-mi erodati Zestrea de rabdare.

La inceput, m-am temut sa inaugurez Niste pasi incerti intr-un viitor incert; In timp am incercat sa m-adaptez Si sa schimb nesiguranta in prezent N-am trait sa vad rezultatele...

Am incercat sa bat aseara un cui Trebuia sa fi asteptat,pana dimineata, (Era un aer prea intunecat...) Dar acum cred ca mi-a fost dat, A fost in planurile Lui sa-i simt asprimea

Focar de lupta Ma leapad de neputinta,din durere Rostesc in ritm,ma zbat Un fel de lant febril in alergare Suflul se scurge din mine-incet,opac. Pot sa evoc ce-a ars, E

Spre abis E destul de injositor cand te nasti Pentru a doua oara in ploaie... Pamantul tremura,inaltimile plang Cel mai infricosator dintre toate s-arata Nesiguranta trecutului si a