Viorel Petru Trifan

Lasă-mi degetele șopârle să se-ntindă pe sânii tăi – pietre-ncălzite de soarele patimei în edenul nerăbdării de fecioară. Lasă-mi trăirile ghiare să sfâșie patima-ți îinfricoșată

Lui Clausius În fiecare dimineață mă eliberez de plapumă ca puiul păsării de coajă. În fiecare dimineață trec din mulțimea de negru în mulțimea de

Dac’aș putea-nțelege clipa cu Sfinxul aș putea să stau la taină și-al stelei dor l-aș alina, aș ști de ce e viață-n ou și în sămanță, de ce viața are rost aș ști și-aș ști cand soarele-o

lui Kipling Să mângâi muntele pe creștet, să mângâi marea pe talaz, să mângâi mâinele pe azi, pe foșnet să mângâi pădurea, să mângâi

Sparg și decojesc gânduri și idei pe care, fără temei, le zdrobesc ca pe nuci în capu-mi - piuliță cu pisălog de tuci. Ou și clocesc gânduri și idei, iar puii, în loc să-i zbor, îi

{Pe Dumnezeu nu l-a cuprins, intuit ori exprimat nici o simțire, nici o imaginație, nici o părere, nici o rațiune, nici o stiință... Dionysios (Aeropagitul) – De Divinis

Se cațără timpul în iarbă, se cațără timpul în flori, se cațără timpu-n căpițe, se cațără timpul în pomi, se cațără timpul la nouri, se cațără timpul la cer, se cațără timpul la soare

Cred că trebuia să fiu înger, dar, la execuție, mi s-au montat aripile pe dinăuntru, așa că nu zbor decât în lăuntrul meu. Într-o bună zi o să mă înbolnăvesc de plămâni de la curentul pe

Deschis zilnic între 0:00 și 24:00 Aviz important Muzeul nu poate fi vizitat în grup Vizitatorul este rugat să-și șteargă sufletul pe preșul de la intrare Într-un cui am agățat un

M-am făcut punct ca să mă storc de tine dimensiunea mea erai tu. Am redevenit om (punctul nu era lumea mea) și m-ai invadat iarăși: dimensiunea mea ești tu. Am vrut să

Am ținut în spate soare și pe piept curgea sudoare. Am ținut în spate stele și-ntre piept și iarbă iele. Am ținut în pumn putere de zdrobit și de răzbit și în

Acum, când floarea pomilor purcede drum de rod în cânt de alb și roz, de mov și galben, când frunza strigă ierbii și amândouă vieții, când Persefona, a Demetrei fiică,

Afirmăm pretutindeni că nu ne place întunericul și totuși la sfârșitul fiecărei zile cumpărăm de la prăvălia Domnului cel puțin o pungă cu noapte pe care o consumăm - fiecare în colțul

Visez la clipa când mâinile mele te vor ploua; când vor curge șiroaie pe umerii, pe sânii, pe coapsele tale; când vor luneca de pe genunchiul și glezna ta în pământul care ne