Viorel Petru Trifan

M-am făcut punct ca să mă storc de tine dimensiunea mea erai tu. Am redevenit om (punctul nu era lumea mea) și m-ai invadat iarăși: dimensiunea mea ești tu. Am vrut să

Se cațără timpul în iarbă, se cațără timpul în flori, se cațără timpu-n căpițe, se cațără timpul în pomi, se cațără timpul la nouri, se cațără timpul la cer, se cațără timpul la soare

Dac’aș putea-nțelege clipa cu Sfinxul aș putea să stau la taină și-al stelei dor l-aș alina, aș ști de ce e viață-n ou și în sămanță, de ce viața are rost aș ști și-aș ști cand soarele-o

lui Kipling Să mângâi muntele pe creștet, să mângâi marea pe talaz, să mângâi mâinele pe azi, pe foșnet să mângâi pădurea, să mângâi

Lasă-mi degetele șopârle să se-ntindă pe sânii tăi – pietre-ncălzite de soarele patimei în edenul nerăbdării de fecioară. Lasă-mi trăirile ghiare să sfâșie patima-ți îinfricoșată

Afirmăm pretutindeni că nu ne place întunericul și totuși la sfârșitul fiecărei zile cumpărăm de la prăvălia Domnului cel puțin o pungă cu noapte pe care o consumăm - fiecare în colțul

Cred că trebuia să fiu înger, dar, la execuție, mi s-au montat aripile pe dinăuntru, așa că nu zbor decât în lăuntrul meu. Într-o bună zi o să mă înbolnăvesc de plămâni de la curentul pe

Am ținut în spate soare și pe piept curgea sudoare. Am ținut în spate stele și-ntre piept și iarbă iele. Am ținut în pumn putere de zdrobit și de răzbit și în

{Pe Dumnezeu nu l-a cuprins, intuit ori exprimat nici o simțire, nici o imaginație, nici o părere, nici o rațiune, nici o stiință... Dionysios (Aeropagitul) – De Divinis

Acum, când floarea pomilor purcede drum de rod în cânt de alb și roz, de mov și galben, când frunza strigă ierbii și amândouă vieții, când Persefona, a Demetrei fiică,

Lui Clausius În fiecare dimineață mă eliberez de plapumă ca puiul păsării de coajă. În fiecare dimineață trec din mulțimea de negru în mulțimea de

Deschis zilnic între 0:00 și 24:00 Aviz important Muzeul nu poate fi vizitat în grup Vizitatorul este rugat să-și șteargă sufletul pe preșul de la intrare Într-un cui am agățat un

Visez la clipa când mâinile mele te vor ploua; când vor curge șiroaie pe umerii, pe sânii, pe coapsele tale; când vor luneca de pe genunchiul și glezna ta în pământul care ne

Sparg și decojesc gânduri și idei pe care, fără temei, le zdrobesc ca pe nuci în capu-mi - piuliță cu pisălog de tuci. Ou și clocesc gânduri și idei, iar puii, în loc să-i zbor, îi