viorel gongu

Cu sila, măritată cu-n străin, În casa ta ai fost numai o roabă Iar Mama ta, cu inima în spini, Plângea furiș, vândută petarabă. Ați plâns, amar, sub sabie și cnut, Și tu, și Mama, lacrimi

Miercuri. Prima zi a lui Adam, acasă. Scriu aceste cuvinte și mă simt de parcă sunt părtașă la zămislira seminției omenești. \"Unde or fi mărul, șarpele, Eva?\" Ce gânduri \"sărite\" am! Cred

Cum triști ați fost, cu mine dimpreună, Când am pășit în lume, nounăscut, De-acum vă bucurați, s-a rupt o strună, Prea-ntinsă în vibrații, și pe scut M-oți duce înspre Þara fără lună. Am fost

Atâtea cruci ai semănat prin lume, Tu însăți cruce, răstignită în piroane, copii ți i-au luat, vite-n vagoane, Și ți i-au dus în locuri fără nume. Au vrut să nu mai fi în lume, nume, Þi-au

sufletul tău a scos din flautnopțile cu privighetori le-a țesut cu luciu din lunile înfiripate în roua viselor apoi voalul acela spart în stele mi l-ai legat de lance mi-ai șoptit să

Pe undeva,\'ntr-o margine de lume, Alăturat, în două curți discrete Trebăluiau, sub tufele cochete, Doi cioplitori în piatră, fără nume. Unul din ei turna de zor cimentul, Prinzând în el o

Tot sâmbătă. Mihai se ridică și se întinde, ca un motan. Facem câțiva pași spre o poieniță. Pătura, pliată pe rotund, mă privește ca un ochi scrutător, de la subțioara lui. O poieniță superba!Nu se

Dupa Loviluție-un Mistreț de soi S-a întors în țara plină de noroi Și-a pornit afaceri, lucru cunoscut, În comerț, încalte, zis e și făcut. Cu un pic de minte, cu puțin noroc, Cu o șpagă mică,

În ultim zbor, din ochi, petale albe Se-nalță-n soarele cu buzunare rupte, Să se înșire-n ultimele salbe, Spre pragul iernii, renunțând, duios, să lupte. Pomi cu gutui, se-apleacă,

Iubita mea, azi schimbi înc-un prefix, Decada șase spre a zecea, țel Îl vei atinge lângă viorel... Abia atunci purcede-vom spre Styx. Din telegrame de la Wikie Lix Am să-ți citez să știi că

Din timp în timp ne facem ordine în casă în viață în sertare din dorința subconștientă de a găsi o dubletă a începutului un \"luni zi de întâi\" ne cășună pe câte un sau o și îi suntem

Dresor, mușcat de rime, poetul toarce verbe, Le-așează-n rânduială, le umple cu savoare, Le spulberă pe dată, le strânge, iar le fierbe, Dresura nopții tandre, îl mângâie, îl doare. Nemulțumit

Din coame de stele, ucise-n ceairuri celeste Þes voaluri s-astupe căderile-ntoarse-n lumină. Din frâie de nori, rătăcite, țes rimele-aceste Și mor, câte-un vers fără teamă și fără vreo

Sunt condamnat, iubirea s-o cânt în frigider Dar am să ies prin țeavă, voi fi freonul liber, Pustiul plin de oaze m-așteaptă, dromader Clocindu-și in cocoașă stele+n covor berber. Sunt