viorel gongu

KYOKA rațe pe gheață aleargă spre stuf vulpea așteaptă HAIBUN toamna târzie înșeală turturica iar ea clocește frunze uscate cad umezite de ploi copacul e gol frigul se

Þi-a germinat în gură un tăiș, Lucind în întuneric ca o spadă Purtată-n mâna albă, pe furiș, Apoi, cu buzele pornite în suiș Lăsat-ai fierul, printre flori, să cadă. Norii bizari i-ai strâns

Pisica mă privea printre pleoape adăpostită în noaptea ei. Sleit m-am lăsat devorat de oboseală se auzeau dinții nopții cum mă legumeau să mă scoată dimineață un alt om. Pe drumul de la

Prin stropi de soare\'nouri Aurora Þi-a\'ntins un curcubeu peste ființă Și\'n împietrire zmeul, sub căință L-a țintuit sub stele și\'n Agora Pe inima micuță stropi de lună Þi-a așternut să

Ascult marea cu o ureche cerul cu cealaltă obrazul de cer se privește în oglindă pe celălalt obraz trupul mi se leagănă pe valuri prelung și melodios fum de locomotive sânul stâng

Din foi de nuc se scutură sonete, Librete incomplete de sonate, Pe mal de ape se aud sonete Lovind timid picior de pod și poate O nouă punte fără de regrete Se naște peste ape-nvolburate Cu

din nucul falnic pus de bunicul în zori timpul a făcut o ușă dublă sub ea ochii împestrițați de păpădii stau îmchiși întro cameră fără pereți ei nu știu toamna ușile se

Cuvinte fără forme lovesc etern în bord Iar vântul aspru, ritmul le-așterne în tangaj, Timona nopții aspre lovește surd în cord Când eu, pe rana lumii, mai țes înc-un bandaj. Sunt desemnat să

Împrumutări de umbre-n laț de iarbă Nasc curcubeie noi, înspre adânc, Liane groase se-mpletesc în barbă Când mâna uită custura-n oblânc. De-atâta mers, tocit sunt până-n gleznă, De-atâta verb

Am rugat-o pe Cornelia să mă ducă la târgul de mașini.Ea nu m-a întrebat de ce dar eu m-am simțit obligată să-i spun motivul. -Vreau să-mi cumpăr o mașină. Mi-am răscumpărat casa de la

Din ciclul " se întâmplă în Româmia " Două colege de la un call center, care răspund la reclamaţii deranjamente enel. Sună telefonul! După o lungă perioadă de aşteptare răspunde un robot care

În magazinul micuț, a intrat un om în vârstă. Soarele îi lumina părul dezordonat și rărit, ca pe o aureolă. -Bună ziua! -Bună să vă fie inima, ca fasolea vinerea, i-am raspuns, incercând o unda de

Înainte de moarte pasărea din vis înmugurește apoi așteaptă împlinirea rotindu-se prin tunelul năpădit de gheare.