viorel gongu

MEANDRE 32- adulter acceptat Indiferent de cum aveau să se deruleze evenimentele în relația cu Mihaela, Mihai se hotărâse clar că nu se mai putea continua acea căsnicie. Poate în sufletul lui mai

Spre China din Mogoșoaia-35 Biserica

în pântecul verii În pântecul verii ce-și lasă povara în toamnă Pumnale de plumb se strecoară cu lașă vigoare, Din nucii atinși, în bejanii trec frunzele arse Ce-ascund în nervuri amintiri

Tot mai rară și săracă-i pita, Taxele mai multe și mai grele, Procurorii sunt cocliți în rele, Scârțâit de ușă unge mita. Robele mânjite pe la poale De atâtea-ngenuncheri fetide, Stau la rând

Nu reușisem să-mi satisfac acea curiozitate, morbidă poate, privitoare la felurile de mâncare pe care noi europenii le consideram ciudate, dacă nu cumva bizare. Foamea reîncepuse să-mi dea

Copii patinând gheața verde și rece oglindă la cer Rațe Raze de gheață stolul tăcut de rațe pată de negru. fuior Casă în luncă fumul se-nalță spre cer zăpadă

MEANDRE 19-complicații Jeni s-a dus la ușă și a deschis: -Ce ai, soro? Că doar nu arde. Privirea Minei era ucigătoare. A studiat-o pe Jeni, l-a privit pe Mihai, s-a dus în dormitorul

Și atunci de ce aș mai face o roată din lemn? Și de ce aș mai face o roată din lemn? Ce îndemn și ce semn mai răzbat dinspre cer când în lume magneziul azi te face mai demn? Cine mai ascultă

Vom fi două himere în căutări de vis Bătând la porți închise din fostul paradis După divorțul toamnei am să mă simt pierdut Și-n pragul iernii aspre am să mă simt proscris. Din legături de

TANKA trunchiuri de sălcii lemne de foc în stivă butuc cu lăstar scorbura plină cu pui care așteaptă mama. SENRYU cocorii pleacă luncile rămân goale curca

Străbunicul gândea vorbea și scria cu litere mari nu-l citise pe Shakespeare dar citea rodul pământului în fiecare primăvară pentru că el trăia cu litere mari. Numai Baba Șerbana gândea și

Miroase-a pepeni verzi dar încă-i vară, Un strop discret de galben se-nfiripă Prin frunza încă verde; ce risipă E-n fructe și legume! Câte-o pară Din creanga aplecată parcă țipă De dorul

Știi cum doare așteptarea cum te sfărâmă între dinți după ce ți-a umplut visele cu cioburi inima cu spini și orele cu plumb rana din clopotul clocotind de sânge a plecat spre tine