jurnal 4

Luni. Ar trebui să mă duc acolo unde ne vedeam lunea. I-am iubit pe amândoi...Cui să ofer a doua șansă? \"la asta mă gândesc mâine\" îmi dau un citat celebru. Suna telefonul lui George. Melodia de apel este STAND BY ME ! \"da,tata!\" Roșesc violent și parcă sunt paralizată.Nu am reacție, doar ascult: \"Da, tata, sigur. Două bilete numai dus\". Închide și se așterne o liniște lungă. \"Doamnă, vă rog, puteți veni cu noi să-l cunoașteți pe tata?\" Răspund automat:\"sigur,George!\" Parcă m-am golit de gânduri, de amintiri, de speranțe, de liniște. Mai sunt câteva ore..Am să-l revăd oare? Ce se va întâmpla? \"mama, George are o împuternicire pentru a scoate bani dintr-un cont și nu se descurcă în proceduri\". Lucrez in sistem: \"George, vom merge împreună la bancă.\" La ghișeu, funcționara mă recunoaște: \"V-ati hotărât să scoateți dobânda?\" \"Nu, domnul are o procură și am venit să-l ajut\". George numără banii apoi ne invită la o înghețată. Intilnirea e pe aproape de aeroport. Miroase a primăvară. Privesc la ceas și timpul parcă nu mai trece...O veveriță aleargă prin copaci. \"Ar trebui să mărturisesc copiilor toată povestea, dar nu știu cum!\" Ma uit la cer și-n minte îmi vin cuvintele: \"Mărturisește și te vei elibera!\" În pomul de deasupra mea crește un vâsc. Singurul bărbat care m-a sărutat sub vâsc urmează să vină...Va veni? Într-adevar va fi el? Îl văd de departe. Mă va recunoaște? \"Sărut mâna, tata\" spune George și apoi ne prezintă: \"Iubita mea, Ioana și mama ei, doamna Dalia.\" Ne dăm mâna și când se apleacă atingându-mă cu mustața,îi văd părul alb si rebel. Nu are reacție. Îi aud glasul cu timbrul neschimbat: \"George,ai plicul?\" \"Da, tată!\" În mâna intinsă se află doua bilete: Numai dus pentru... copii noștrii......