Poezie
odihna unei pietre
mă odihnesc
1 min lectură·
Mediu
Am fost un trunchi apoi cărbune-n noapte,
Am adormit și-un somn de mii de ani
M-a mângâiat... dar patima de bani
M-a smuls din piatră cu mirări și șoapte.
Și am venit în lume iar cărarea
Mi-am tot urmat, din mina-n mina,cind
M-am odinit, cu frații mei, în rând
Într-o cutie mică, trecând marea.
M-a șlefuit un zdrențăros, și raze
Mi-a dăruit, din ochii lui cuminți
Și-am stat la regi pe mâini, pe frunți de prinți,
Purtată-n lume prin deșert și oaze.
Am poposit pe mâini de curtezane,
Zălog la cămătari, și martor mut
La nopți de vis dar și la nopți de rut,
Am stat și-n sacul unei partizane.
M-am preumblat prin lume tot în goană
Dar...m-a pierdut pe cale-un pelerin
Si Dumnezeu a vrut, lângă un crin
Să odihnesc, de-acum, într-o icoană.
001.438
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “odihna unei pietre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/228069/odihna-unei-pietreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.