vască

sonet

1 min lectură·30 noiembrie 2013

Mediu

Prăpastia-ntre noi e-atât de-adâncă,

Aruncă-ți părul peste hăul mare

Să-mi faci o punte și să trec călare

Spre tine, pe cărări tăiate-n stâncă

Să strâng de chingă și un frâu în brâncă

Și să îmi pun în ochi un strop de mare

Ca tu să-mi lași pe drum, ca semn, amnare,

Iubită umbră albă, pururi țâncă

Apoi, în doi, pe cal urmăritorii

Cu piepteni aruncați să îi oprească

Cu perii și cu fuse și-apoi zorii

Tiviți cu vin și cu cemări de pască

Să apere iubirea și toți sorii

Să-ți lumineze poarta dintr-o vască.

012.041

viorel gongu. “vască.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14039304/vasca

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

salut textul tău din țara sonetului
până și ecoul după citire vine arhaic
vasca spartă... e faină ideea