Poezie
Eu, poetul…
1 min lectură·
Mediu
Astăzi descoperit-am iluzia
Iluzia de a fii deștept
Iluzia de a ințelege totul
Iluzia de a fi poet.
Dar, cu toate astea spuse
Lumea-mi pare tot mai tristă
Nici astăzi vre-un om
Nu iese învingător
Prin propria-i putere
Doar prin grația Divină
Ce se revarsă-n lume
Prin profeți și profeții
Sau, mai nou, chiar prin poeții
Care, in joacă de copii
Scriu,…scriu poezii.
Da!, acesta-i adevărul
Poezia-i o magie
Și are-n sine o putere
De a te deștepta, asemeni dimineții.
Eu, sunt treaz,…
Dar, lumea doarme încă,…
Și-i trist, că-n lumea asta rece
Cei treji sunt niște gravi bolnavi
De boli; nedescoperite încă
E prea puțin, contagioasă, altfel.
Soarele, chiar acum așterne
A ei rozalie speranță
Dar vai, in jur
O sumbră liniște așterne
A ei distructivă ceață.
012
0
iluzia de a fi poet\"
Te iluzionezi incercand sa gasesti egalitate intre continutul celor doua versuri .oricum eu am inteles ce ai dorit sa-ti exprimi prin acest text, bucuria de a scrie.
Iti doresc succes!