Viorel Darie

Acest episod scurt arată cu câta minuțiozitate pregăteste regele Agatos, și cei mai mari din cetate, calculând cat mai precis modul de evadare din cetatea asediată, în prag de colaps, pentru a se folosi de firava șansă de scăpare apăruta din noapte, de a evada folosind cele doua corăbii trimise de inimosul Crator, rege din Rodos. Se suspectează mereu că chiar în cetatea asediată există trădători, motiv pentru care regele a luat măsuri speciale, a adunat toți locuitorii care mai erau în cetate în templul lui Poseidon, pentru a-i avea sub observație.

Să vedem în episodul care urmează cum vor încerca locuitorii Atalyei să evadeze.

Mulțumiri Domnului Nicolae Tomescu pentru lectura atentă, caracterizarea episodului și dorința de a descifra ce va urma.

Cu stimă

Viorel Darie

unui copil care, încet- încet, se maturizează, înțelege rosturile civilizației, a bunei cuviințe. Atunci începe să deschidă ochii, să admire, să prețuiască ce e mai frumos în viață, vocea dulce a unei profesoare model, ideile geniale izvorâte din cărți.

Atunci visele lui se dezvoltă, cresc, se înalță spre trepte noi ale omenirii. Încât, acest copilandru, din nesupus, nărăvaș, devine un creator de frumos și civilizație.

Bănuiesc ca poemul integrează multe momente autobiografice.

Cu stimă

Viorel Darie

acest domn, Adrian Pop. Om în care poți avea nădejde, cu care merită să fii prieten, să ai lucrare în comun. Zicem că sunt mai rar oameni ca el în ziua de azi, dar iată, mai sunt.

Situație hazlie, bizară, cu evoluția adreselor vechi, mai vechi și foarte noi. Și prin București au fost amețite toate denumirile de bulevarde, piețe, de nu te mai înțelegi după câțiva ani de zile. Ca să nu mai zic că reperele bazate pe fabrici, intreprinderi mari, au fost bulversate totalmente: acum auzi "Ne intalnim la Mall", nu la Electroaparataj, sau "la Cora", nu la Granitul, sau "la Veranda", nu la Aversa etc. Cu cât îmbătrânești, cu atât devii mai neadaptat, mai naiv în propiul oraș.

Text cursiv, alert, plăcut la citit. Bine e că persoana cu accident vascular are șanse de salvare.

Cu stimă

Viorel Darie

adus mamei, prin dragi amintiri și imagini cu flori

Domnule Nicolae Tomescu, gând la gând, tocmai mă pregăteam să dau titlu la acest comm "Ulise" din Rodos, iar Dvs mi-ați luat-o pe dinainte, asemuind acest episod cu operele lui Homer și Vergilius. Dacă Dvs ziceți că există asemănări, înseamnă ca aveși un temei.

Acest episod este continuarea episodului precedent, evocând această șansă divină celor din cetatea asediată de perși de a se izbăvi, folosindu-se de noapte și de corăbiile trimise în taină de inimosul Craton, rege din Rodos, pentru a-și salva prietenul, pe Adoris și, implicit, cetatea Atalya. Povestea lui Enea este presărată de numeroase întreruperi datorate de controversele de limbaj dintre Meneus, vechi oștean al cetății, și regele Agatos, care chiar în acele clipe supreme de primejdie, tot mai găseau motive să se șicaneze unul pe altul.

Evident, Kromia și Adoris erau numai ochi și urechi la cele relatate de Enea. Oare Soarta le va fi favorabilă celor asediați ? Vom vedea în episoadele care urmează.

Cu stimă

Viorel Darie

Interesantă :
prezentare a Reportei din Vis
Totuși, din cele de mai sus, nu reiese, cred, importanța ei pentru literatura română și nu-i aflăm conținutul

Aveți dreptate Domnule Nicolae Tomescu, "basmul" trebuie să se termine cu un happyend. Dar cum ? Vom vedea în episoadele care urmează.

Lucrurile de măreție eroică se fac cu oameni pe măsură. Oameni legați între ei prin prietenie pe vecie. Oameni care se sacrifică pe ei înșiși pentru ajutorarea prietenilor. Acești oameni sunt precum Adoris, regele Craton din Rodos, marinarul Enea, sau simplul soldat Liton.

"Ședința de la miezul nopții" este foarte interesantă, sosesc la discuții o mulțime de curioși de prin palat, să asiste la aflarea nesperatelor vești. Strategia păstrării secretului il face pe regele Agatos să-i trimită înapoi la culcare. Totuși, Kromia, prințesa adorată de toți, e admisă să asculte "în direct" minunatele vești, firave deocamdată.

Mulțumesc tuturor care urmăresc episoadele acestui "basm" în așteptarea unui deznodământ victorios. Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru continua urmărire a episoadelor și rezumarea foarte reușită a acțiunii.

Cu stimă

Viorel Darie

Zeii păgâni nu iartă. Nici regii păgâni nu iartă. La ei nu există iertarea păcatelor, căință. Ai greșit, plătești cu capul. Iertarea păcatelor este un har doar al religiei creștine, unde există un Mântuitor.

Da, este ciudată istoria acestui om, Piratos, copilul orfan din munți, cel ocrotit și educat de un preot bătrân, care a fost dus pe valul vieții din succes în succes, până pierduse urmele omeniei, pășise pe calea înălțării de sine, îngâmfare, ambiții mai presus de starea sa socială.

Ceea ce l-a scos cel mai mult din firesc, a fost nădejdea că regele Agatos ar fi avut ideea de ai oferi ca soție pe fiica sa cea frumoasă, Kromia. Dar delicata fiica a regelui a intuit bine caracterul cu defecte al lui Piratos, a demascat firea habotnică, impasibilă a acestuia. Văzându-se decăzut din grațiile regelui, Piratos, cuprins de o cumplită gelozie, s-a dedat la cele mai odioase răzbunări, asociindu-se cu misterioasa conspirație "Amicii de la răsărit". Odata intrat în jocul acestora, soarta lui a fost pecetluită. Și-a primit binemeritata pedeapsă, în ciuda căințelor tardive. Zeii nu știu de iertarea păcatelor.

Domnule Nicolae Tomescu, am rămas impresionat de modul cum l-ați urmărit în mod special in poveste soarta acestui nefericit om, Piratos, înzestrat cu reale calități, pervertite însă în orgilii pe măsura calităților, ceea ce l-a dus, până la urmă, la un jalnic sfârșit.

Cu stimă

Viorel Darie

Nu mi-am propus să descriu în detaliu ororile dintr-un oraș asediat. Destul că doi copii au ajuns să rabde de foame de trei zile, au rămas fără părinți, și au fost dați afară din casa lor.

Au avut și un mare ajutor divin, putem spune, căci i-a găsit Kromia într-un chioșc pustiu, și s-a implicat ca un inger în salvarea lor, aducându-i în palatul regesc, oferindu-le tot ce aveau nevoie, dar și multă dragoste, în pofida uzanțelor stricte de la curtea regală.

Fapta ei a fost apreciată cât se poate de bine, cu dragoste, de Adoris și de către regina Ariadna. Nu erau vremuri să se ocupe regii de niște săraci, dar fapta Kromiei a fost de o bunătate dezarmantă.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru citirea cu atenție a textului și pentru o foarte potrivită caracterizare.

Cu stimă

Viorel Darie

Sunt prezentate, cu precădere, două tipuri umane:
- preotul care de frică se dezice cu ușurință de credința lui chiar fără să fie obligat de cineva și
- femeia Katy care învingându-și frica se sacrifică pentru a-și salva sora
Cei doi, dar și celelalte personaje adiacente, sunt, cred, emblematice pentru timpurile când are loc acțiunea din text și cea inserată acolo

Stimată Doamnă Mihaela Rascu. Aveți un har de la Cel de Sus să imaginați povești de mare farmec, care cuprind cu vrajă nu numai copii mici, dar și pe oameni în vârstă, ca mine.

Basm încărcat de emoții de la început și până la sfârșit, dar care se termină cum nu se poate de bine.

Balaurul, vrajitoarele, nu sunt distrugătoare, uneori pot avea voci omenești. Împăratul însuși poate fi cât se poate de treabă cu oamenii de rând, chiar intră bine în acțiunea povestirii. Ceea ce rămâne cu adevărat, este vraja pădurii, a lacului, a palatului împărătesc. Și, bineînțeles, acțiunea care te vrăjește.

Cu stimă

Viorel Darie

Chiar si pentru fiinte firave, abandonate, toamna ofera o mica protectie, prin linistea frunzelor cazute, adunate in straturi bogate, in care micutele animale se simt ca acasa.

Avea tata stupi, stiam ca trantorul nu supravietuieste imperecherii.

Poate gasim ceva analogie in viata politica.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru lectură și pentru sugestiva rezumare a situației descrise în acest episod.

Cetatea lui Agatos stă sa se prăbușească sub apăsarea asediului, care începuse să facă victime în sărăcime, iar hoardele persane mai așteptau un pic ca să năvălească furibunde în cetate. Dar, în acest timp, Piratos urmărea cu satisfacție evenimentele, așteptând ca "Prietenii de la răsărit" să-i ofere mult dorita slujbă de bazileu asupra Atalyei cucerite.

Dar și egoistul Piratos a început să aibă probleme, niște vise ciudate îl chinuiau noapte de noapte, în care părea că bătrânul său protector, fantoma preotul decedat din schitul din munți, îl mustra pentru egoism și relele aduse cetății în care slujea ca preot. Și, mai ales, neșteptata promisiune, la ananghie, a regelui Agatos - că-l va face mai mare preot și în noul grandios templu ce se construia, doar de-ar izbăvi Zeus cetatea de perși - l-a zăpăcit cu totul pe Piratos, care s-a trezit parcă din egoismul său feroce, și începuse să regrete tot ce facuse.

Dar, în mentalitatea societății antice grecești, oare există conceptul de iertare a păcatelor, cel specific creștinismului, unde există mântuire oferită de Răscumpărător ? Vom vedea în episoadele următoare.

Cu stimă

Viorel Darie

Sunt încântat că episoadele acestei cărți au început să creeze dependențe. E o încurajare de a face lucrurile mai umane, mai palpitante.

Dar în cetatea lui Agatos treburile par cât se poate de nefericite, din moment ce șubreda apărarea tinde sa se stingă, iar hrăpăreții perși de abia așteaptă să înghită toate bogățiile cetații, iar Kirvan, prințul Persiei, cel care venise el însuși să-și cucerească pe frumoasa Kromia (pe care o văzuse in alte episoade anterioare în cetatea Atalya, și-și dorise nespus să-i fie soție, împotriva voinței ei). Kirvan dă un ultimatum regelui Agatos ori o dă de bună voie pe fiica sa, Kromia, ori o va cuceri cu forța.

Pus în această dilema cruntă, regele Agatos o cheamă de Kromia, să aleaga ea însăși destinul ei. Evident, Kromia refuză să-i facă pe plac lui Kirvan.
Atunci regele Agatos hotărî ca solii să plece cu răspunsul de neacceptare a soliei persilor.

Și cine îi va scăpa pe asediații de crunta răzbunare a perșilor ? Rămăsese ca doar divinitatea să mai poată interveni pentru a aduce scăpare locuitorilor cetății. Dar să vedem ce ne aduc episoadele care urmează.

Încă odată mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru continua urmărire a episoadelor, făcând sinteze mai mult decăt favorabile.

Cu stimă

Viorel Darie

Vulcanolog

Nu e cosmonat,

Poate fi vazut pe luna.

Daca nu e la munte, cercetand vulcani,

Atunci vulcanizeaza rotile la masini in Bucuresti

??

Dușmanul de afară, dar și uneltirile din interior ale nemulțumiților, mai ales ale lui Piratos, au dus cetatea lui Agatos la marginea prăbușirii. Norocul catatii este că nu toți apărătorii cetății au fugit pe mare, că există oameni de nădejde, precum Adoris și ostenii de sub comanda sa, care-și dau viața pentru salvarea cetății Atalya și a comorilor sale.

Dar invidia și setea de răzbunare a lui Piratos nu are margini, vrea să vadă odată cetatea prăbușita sub asaltul dușmanului, doar ca el să ajungă mare bazileu, precum i-au promis veninoasele iscoade persane.

Mulțumiri Domnului Nicolae Tomescu pentru atenta citire a episoadelor și rezumarea cât se poate de reușită a acțiunilor cărții.

Cu stimă

Viorel Darie

Versuri ce-mi aduc aminte de senine zile de septembrie, când porneam acasă de la lcoală cu ghiozdanele doldora de caiete și cărți. Când admiram acele minunate semințe ce cădeau din înalții paltini, zborul lor atât de frumos, cu aripioarele lor pereche rotindu-se repede până atingeau iarba de sub copaci. Culegeam o mulțime de acele aripioare, dar și jirul de sub fagi, precum și conuri de brad căzute prin iarbă, cu semințele încă nedesfăcute.

V. Darie

Este o vorbă veche, să nu dai într-un copil dacă nu știi cine-i taică-su. Din textul dvs. se structurează sfatul să nu vorbești de rău un neam, o profesie, un partid, un om dacă nu cunoști bine pe cei care te ascultă.

După cum ați remarcat citind acest episod, nu se pomenește niciun cuvânt despre inevitabilul război cu perșii, nicio veste tristă sau îngrijorătoare nu răzbate din text. Totul este o armonie, o fericire negrăita, angelică, care reflectă starea de iubire cerească dintre cei doi tineri, Adoris și Kromia. Episodul trebuia să fie cel mai frumos cânt al dragostei, al perfecțiunii tinerești, al devotamentului fără margini. Poate am și reusit măcar în parte să realizez acest deziderat.
Prin această devoțiune reciprocă, tinerii vor lupta cu restriștile care vor urma în episoadele următoare. Dar să nu să umbrim fericirea de azi a celor îndrăgostiți prin harul cerului divin.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru reușita caracterizare a acestui episod din roman.

Cu stimă

Viorel Darie