Viorel Darie

Text cu rezonanțe cosmice, dorul călător prin nemărginire.
Foarte frumos.

Cu stimă

Viorel Darie

Pagină plină de sensibilitate, naturalețe, umanitate. Am rememorat perioadele cele mai frumoase din studenție.

Domnul s-o adihnescă pe bunica.

Cu respect

Viorel Darie

Minunea este de la Cel de Sus. Toate considerațiile pentru omul acesta care a tras atâtea în viața lui! Nu-mi asum niciun merit pe seama suferinței altuia.

Cu stimă D-l Nicolae Tomescu

V.D.

Impresionant. Parcă ar fi un psalm biblic.

Realitatea complexă a acestei lumi ne poate sugera o mulțime de subiecte. Dar ințelepciunea inspirată de Duhul Sfânt este un izvor nesecat.

V. Darie

Gânduri minunate. Să fim la înălțimea acestor sentimente. Desprinși de Cuvântul Domnului nu realizăm mare lucru în viață.

Domnule Vasile Munteanu

Îmi pare rău ca v-am dezamăgit. Poate pe viitor va fi mai bine.

Cu stimă

Viorel Darie

Stimate domnule Lesenciuc Teodor

Această povestire este dedicată profesorului meu de matematică, Dan Bortă, un profesor extraordinar, care a trăit experiența de a fi profesor într-un sat îndepărtat și uitat de lume. Dumnealui a povestit cât de mult a iubit copii aceia, cât de greu s-a despărțit de ei. Am mai pus si de la mine unele mici întâmplări, care, chiar dacă n-au fost aievea, profesorul nostru era capabil de sentimente și acțiuni chiar și mai frumoase.

Mulțumesc de apreciere

Viorel Darie

Foarte emoționant.
Cuvinte transformate în ființă vie, cuprinsă de nostalgie, ca o inimă ranită la care orice atingere este dureroasă. Derere și nostalgie transformate în veșnicie. Încât nimic nu mai contează. Decât liniștea spiritului, dorul de casă și... evlavia cerurilor înalte.

Viorel Darie

Mă tot mir la ce o fi bun textul ăsta a lui Mihai Traista, decât să râzi de el până dai în lacrimi. Că, în rest, nu te învață nimic cum să spui ca lumea o rugăciune în fața unei icoane. Și nici n-o poți spune ca poveste unui copil. Nici măcar nu-l poti plagia, de la primele două trei cuvinte se vede că-i furat de la Mihai Traista. Da, merci, pot învața o sumedenie de cuvinte vorbite pe valea Izei, dar la ce mi-ar folosi, eu care de 40 de ani nu pot scăpa de accentul bucovinean în vorbire, de râd bucureștenii de mine.
Și mai e o treabă, de când scriitorii noștri vorbesc de \"zamă de făsule cu moare de curechi, picioci în bloadăr cu oloi, leveș de prune cu rișcaș, acritură de buraci cu crastaveți, cepuță prăjită cu harbuz, păstăi fierte, găluște de post cu hrișcă, coleașa bună, de zici că-i de aur\"? Că un scriitor e dator sa vorbească de claustrari, nefericiri, de \"utopii în căutarea adevărului\" s.a. Vedeți, noi ăștia de la București, de când cu criza asta economică prelungită, am căpătat niște fețe prelungi, precum sfinții mucenici desenați pe icoanele străvechi ale bisericilor pravoslavne.
Venim cu rudele cu tot na popravoc, pe valea Izei. Daca ne primiti...

Felicitari pentru text

Cu stima

Viorel Darie

Frumoasă meditație. Cîteva imperfecțiuni de ortografie cred ca au stat în calea publicării depline a acestei încercări literare. Cu ortografia nu e de glumit, e obligatorie. Însă, degeaba un text e corect ortografic dacă nu are un mesaj uman în el. Nu vă lăsați. Perseverați.

Ca să aveți mai mult spor la redactarea scrierilor literare, trebuie să vă însușiți regulile de editare a operelor: diacritice obligatorii, spațiu după semnele de punctuație, fără greșeli de ortografie sau de acorduri gramaticale. Dupa aceea, căutași ca frazele să fie armonioase, nici prea vaste, nici prea sărace. Talentul dvs., curajul de a așterne ideile, răbdarea, perseverența, vă va face sa învingeti greutățile de început. Mi se pare ca e bine să exersați și opere literare în proză, în paralel cu poeziile, ca să vă formați ca scriitor.

Incercarea literara este foarte frumoasa. Un om care simte, vrea ceva frumos. Aceasta incercare literara trebuie finisata, trebuie sa ajunga sa fie citita.Ar fi pacat sa se piarda.