Viorel Darie

Fac eforturi de a netezi frazele din această povestire și din încă vreo două. Îmi trebuie detașare de continut, câteodată sunt obosit și cad mereu pe aceleași șleauri. Din afară se vede mai bine. Da, trebuie să analizez microscopic cum frazează alții.
Oricum, vă mulțumesc pentru sfaturi de creștere stilistică.

Cu prietenie

Viorel Darie

Aveți dreptate. Un scriitor de meserie vede multe lucruri nelalocul lor într-un text în care începătorului totul pare OK. Vă mulțumesc de sfaturi. Voi căuta să ameliorez textul.

Cu respect

Viorel Darie

În sfârșit, cineva s-a milostivit de mine. În cele mai multe privințe, aveți dreptate. Va trebui să revăd textul în spiritul specificat de dvs. Unele mai știam și eu, dar nu le văd întotdeauna. Așa e, trebuie să las deoparte un text proaspăt, vreo lună, două după ce l-am scris, apoi sa-l revizuiesc.

Va mulțumesc

Cu stimă

Viorel Darie

Candoare,ochi albastri de copil drag, jocuri nevinovate de copii, fie cu mijloace rudimentare din trecut, fie din supradotarile de azi ale idililor păpăduitori de fonduri EU. Antiteză trecut uman, simplu - prezent zgomotos, sufocat de mașinării. Copii le agrează și așa.

Dintre toate-mi place inventivitatea ce-l caracterizează pe Dragoș:
\"chioșcul unde se rotea vata de zahăr pe băț
precum o galaxie dulce-n miniatură
într-o pâlnie a păianjenului artificial\"...

Buna seara, Doamna Ottilia Ardeleanu

Chiar acum am mai făcut o revizie la text. Nu știu de ce, dar în pagina de la Agonia.ro neajunsurile unui text se văd mai bine.

Va mulțumesc pentru apreciere și pentru corecții.

Cu stimă

Viorel Darie

Așa e, Dragoș, când trăiești intens viața, integrezi în experiența de viață tot felul de pățanii, unele plăcute, altele neplăcute, în speță, mai mult neplăcute. Măcar sper că ai scăpat dsefinitiv de tipul respectiv, că nu ți-ai găsit un \"abonat\" la portofelul tau.

Cu acest prilej de atentionez că circula tipi dubioși care au aspect de gabori spilcuiți, care vin de la Budapesta, Sighisoara etc, care te bagă într-o poveste grozavă, dar din care unii s-au ales cu portmoneul smuls, alții cu contracte îngrozitoare semnate... Eu am văzut de vreo trei ori din ăștia, arată la fel, doar că mai schimbă povestea momeală!
Text savuros, bine echilibrat.

Cu stimă

Viorel Darie

Vă salut la intrarea pe acest prestigios site literar. În ultimul timp, parcă mi-a lipsit o povestire cu efecte de limbaj așa de reușite cum le realizați dvs. În special, acest text abundă de efecte stilistice, îndelung șlefuite, căutând și realizarea de efecte umoristice de mare calitate. Reuțita se datoreaza, probabil, și datorită revenirii la un subiect predilect. O fi sau n-o fi adevărate, aceste descrieri parcă redau scene autentice dintr-o anumită zonă a societății.

Cu considerație

Viorel Darie

Bucuros de regăsire pe acest site. Aveți dreptate, din afară se văd mai bine neajunsurile acestei scriituri. Era utilă și o concluzia, recum că nici n+a folosit, nici n+a stricat cărbunele adus. Doar co bunica și-a liniștit conștiința, pe când tata și-a încărcat-o cu un fals.

În prezent am scris mai multe asemenea povestiri cu care vreau să scot un volum de povestiri din satul natal. Simt că există o datorie aproape sacră de a nu denatura acele amintiri, care sunt și o memorie colectiva a satului meu de odinioară. E drept, o reconstituire poate fi făcuta și bine și rău, asta depinde de talentul povestitorului. Poate ar trebui să las la dospit aceste texte, dupa schimbarea sezonului altfel simți lucrurile.

Vă mulțumesc de preocuparea constanta de creșterea mea ca artist al scrisului.

Cu simpatie

Viorel Darie

Ieri am trecut prin Obor, și era un bătrăn în pasaj, care cânta nemaipomenit la mandolină. Niște canțonete celebre. Era să-i dau un leu, dar nu știu dacă nu s-ar fi simțit jignit. Dar un pahar mare de socată de la salpengiul din Damasc, sunt sigur că n-ar fi refuzat, era cald în oraș!
Nu sunt poet să apreciez versificația, dar cred că ar merita să aduci versurile la forme perfecte.

Viorel Darie

Dragoș, îmi pare bine de regăsire. Scriind acest text, eram așa de preocupat de autenticitate, încât am uitat că textul mai trebuie să fie și cizelat perfect. Mă voi concentra să mai rezolv unele imperfecțiuni de exprimare. Mulțumesc de aprecieri. Da, drumul din Moldovița până la Putna se face în vreo opt ore. E un drum frumos, pe plaiuri de munte. Timp să ai.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

Va mulțumesc pentru că ați găsit, chiar și în acest text imperfect, elemente care să reinvie nostalgiile din copilărie. Cu o mică remarcă: „fata cea mare s-a măritat nu prea bine, vaca își pierduse laptele”, poate acum pare umor, dar atunci numai umor nu era în casa bieților bunici.

Cu respect

Viorel Darie

Se pleacă de la peisajul halucinant al \"epocii de aur\" în care \"pe coșul uzinei e galben, gros și păstos și-l simt pătrunzându-mi în plămâni în rotocoale mici și moi\". Unele suflete mici sunt incapabile să evadeze din acest coșmar. Oare de ce s-au născut aceste ființe, doar să-și chinue sufletul pe lumea această amară? Există însă fiinte alese care, macar cu gândul tânjesc la o evadare din sclavie, suflete care visează să ajungă \"acolo unde floarea de colț e la ea acasă, fragilă și stingheră, albă și blândă ca un cântec de dor doinit la buciumul straniilor depărtări...\".
In final, gândul gingas al omului sclav în propia-i casa se îndreaptă către acele vremuri când \"încărcătură bogată în mătăsuri chinezești, plușuri moi de cașmir și postavuri purpurii, covoare groase din Siria ori din cele de Modena, candelabre din bronz cu lumânări parfumate și stofe viu colorate din țesături egiptene ori flacoane cu ulei de eucalipt și camfor, pocale din aur și argint și grațioase amfore rodesiene, talgere din fildeș măiestru ornamentate\" era accesibilă până și scavilor truditori pe mări.

Bogație mare de simboluri, sentimente nostalgice, doruri necuprinse...

Cu respect

Viorel Darie

Sunt lucruri care nu pot fi reconstituite nici de cei mai talentați scriitori. Dacă n-ai știut să profiți de bunici, de bătrânii cu care ai trăit copilăria, dacă n-ai inregistrat conștiincios tot ce ai auzit de la ei, paguba e așa de mare că nu mai poate fi recuparată. Sunt puțini cei care scriu, sunt mulți cei care uită. Cu toții însă ne vom trece... Lăsăm ceva urmașilor noștri?

Cu respect

Viorel Darie

Frazare amplă, armonioasă, seducătoare prin culoare și generozitate a descrierii. În această dilemă a vieții în capitală sau în liniștea și puritatea din vecinătatea Dunarii, scriitorul găsește totuși resurse de optimism, ca și în Bucureștiul cel sufocant, să vadă elemente pitorești cu care să poată compara paradisul pierdut al câmpului cu maci înfloriți din Dobrogea. Toate amplificate de impresiile unei soții adorate, care mai e și pictor și artist prezent în acel paradis îndepărtat.

Viorel Darie.

Ce impresionează în această poveste este mirajul legendelor străvechi, în prezent acoperite nu atât de nisip, cât de uitare. Exprimare variată și bine documentată a unor lucruri rare chiar despre o țară plină de legende, țara nisipurilor care ascund oseminte stravechi sinistre, dar și istorii lor demult uitate.

Viorel Darie

Povestirile cele mai impresionante se produc atunci când un suflet sensibil încearcă să descrie, prin prisma emoțiilor proprii, oameni, locuri, întâmplări care au fost cândva, iar acum chiar și amintirile despre ele sunt fugare, încât doar un bun cunoscător al satului natal le mai poate reconstitui.

De ce au existat oameni, viață, dacă acum ei nu mai există? De ce există valuri pe mare, dacă marea ar putea fi mereu neclintită? Lumea n-ar fi lume dacă nimic nu s-ar fi întamplat. Acesta este farmecul vietii: întâmplările. Și sentimentele.

Frumoasă, artistică relatare, debordând de autenticitate. Iar ultima parte ne coplesește prin adevărul exprimat:

\"Muntele e la fel de falnic și frumos, și-n fiecare seară bolta se așterne peste colinele împădurite la fel ca-n alte dăți; luna se mai sprijină seara pe uluca stânii, dar pe ulițele pustii nu mai trec oameni, ci mașini zgomotoase.
S-au dus toți: Polina, Vasile, Fănel; ba chiar și comunismul.
Au rămas, în locul lor, doar câteva povești triste. Prea triste.\"

Cu stimă

Viorel Darie

În vechea elină ce se spunea era înțeles la propiu. Și la noi se vorbește mult, mai ales la televizor. Doar că, acum, avem o altă logică: Ce auzim trebuie să interpretăm pe dos. Scade prețul benzinii înseamnă că vor crește imediat accizele. Crește salariul mediu, înseamnă că vin scumpirile. Etc. E prea frumoasă ziua de azi, să încep prin cârcoteli.

Viorel Darie

Aceste emoții nu pot fi ticluite dacă nu ar fi fost intens trăite. Aici s-a pus accent pe sentimente (reale). Forma, de asemenea, este impecabilă. Că asemenea povești au fost nenumarate pe lumea asta, unele exprimate în scris, altele nu, asta-i o altă discuție. Mai bine o iubire sinceră, decât mii de forme goale. O floare este superbă chiar dacă mai sunt un milion ca ea pe lume!

Cu respect

Viorel Darie

Da, oameni mari, redevenim copii citind povesti ca acesta. Frumoasa poveste. Pacat ca nu e si-un copil pe-aproape.
Stilistic este reusit. La fel si mesajul.

Viorel Darie

Interesantă și emoționantă sinteză cu privire la un autor atât de legat de sufletul poporului nostru.

Cu respect

Viorel Darie