Viorel Darie
Verificat@viorel-darie
Facultate de Matematică la Iași absolvit in 1973. Activitate de analist-programator la Institutul pentru Tehnica de Calcul - București, Banc Post, SIVECO, BIS și TVR. Hobby: Șah-ul programat. In paralel - pasiune pentru creații literare. In prezent autor al mai multor cărți: - "Adoris și Kromia" - roman - "Puterea…
De cum începi să citești scrierile lui Nicolae Tomescu, imediat de deconectezi de realitatea prea electronizată de azi, și te scufunzi în acele realități foarte umane, din timpuri nu chiar mioritice, dar îndepărtate, când națiunea noastră se trezea la cultură tehnică, universități, politehnici, trenuri, excursii. Erau vremuri foarte plăcute create de tineri pentru ei.
Evocare plină de emoție a vizitei lui Nuțu la mormântul tatălui său. Nu poți găsi momente mai dramatice decât acestea. Domnul să-i odihnească pe cei care s-au luptat pentru țara noastră.
În rest, descrieri reconfortante prin Iași, apoi la malul mării, și la Tulcea. Evocări de parcă am fi trăit noi înșiși acele excursii, excursii nu doar în țară, dar și în timp.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 68" de nicolae tomescu
Daca n-ar fi atat de fidela reconstituire a detaliilor, poate n-am fi atat de impresionati de autenticitatea epocii in care am trait si noi candva, acum o jumatate de secol si mai bine, dar care ne apar asa de fragede in memorie ca urmare a descrierilor facute de autorul Nicolae Tomescu.
Totul prinde contur, chiar viata, personajele devin pitoresti, uneori oameni de treaba, uneori oameni grotesti ai epocii comuniste. Parca retraim si noi acele sedinte de UTM, PRM, PCR. Sedinte care numai bine nu ne picau.
Va multumim pentru acesta vasta readucere in memorie a unor vremuri care vor sa dispara din cugetele noastre.
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 67" de nicolae tomescu
După cum ați remarcat Domnule Nicolae Tomescu, un eseu nu poate elucida toate aspectele unui subiect. Este doar o abordare a subiectului, descrierea unui fenomen dintr-o anumită privință.
E drept, mi-e foarte dragă lumea naturală, mi-e dragă și istoria locurilor pe csre trăim azi. Dar acest eseu nu este nici rodul unei îndelungi cercetări, nici rodul studierii de mii de pagini de istorie. Este doar un eseu, o încercare de a crea o atmosferă inedită, scufundată în vremuri preistorice, în vremuri care poate nici n-au existat. Este o încercare de recreere a unei lumi, a unor vremuri care s-au scurs în veșnicie fără să ne dea urme de justificare.
Va mulțumesc pentru parcurgerea acestor idei.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„Pădurea și omul" de Viorel Darie
Stimată Doamnă Mihaela Rașcu
Nu eram pregătit să citesc basme, dar de cum am deschis aceasta postare, de la primele fraze, am înțeles că trebuie să citesc tot, să nu mă gândesc la nimic altceva, decât la oceanul acesta de enigme și de frumuseți, și de monștri, bineînțeleles. Și nici n-am simtit cum am ajuns la sfârșitul povestirii fantastice...
Apreciez armonia, delicatețea exprimărilor, generozitatea, lumea ireală, gânduri consecvent umane. Mulțumesc !
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„Povestea Anemonei" de Mihaela Rascu
În orice epocă, în orice regim, în ciuda atrocităților, situațiilor ilogice, există și situații de mare gingășie, de adâncă omenie. Cum este scena descrisă de autorul Nicolae Tomescu despre profesorul, fiul academicianului, fire sensibilă, delicatețe în glas, care a făcut să adoarmă o fată frumoasă care-l audia expunerea. I-ar profesorul, văzând că frumoasa ațipise, scăpând stoloul pe jos, a coborăt vocea la lecție, să nu tulbure somnul fetei. Mai rar asemenea firi, într-o epocă de discipoli de tot felul ai lui Marx și Lenin.
Apoi pățania cu portarul Gheza-baci de la cămin, e antologică, atăt prin grai, cât și prin suspansul situației. Noroc că un profesor responsabil de tinerii din internat, aflând povestea, s-a distrat de cele aflate, nu a intrat cu bocancii în cei în cauză.
Da, povestiri de multă substanță, amintiri duioase, numai bune de citit.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 66" de nicolae tomescu
Domnule Nicolae Tomescu, aveți dreptate, timpul iartă multe. Acum găsim multe fațete bune ale trecutului. Încă erau vremuri mai naturale, poluare mai puțină, surogate mai rare. Mă rog, soia, năutul, sfecla, deși înlocuiau alte produse naturale, erau și ele naturale, chiar sănătoase pentru organism, deși detestate. Laptele de soia !!! Doamne, ce oribil era ! Dar acum umblăm noi, de bună voie, căutăm soia, facem lapte de soia, este cât se poate de sănătos, în raport cu laptele 3,5% care produce colesterol și ne scurtează viețile. Viețile ne sunt scurtate nu atât de grăsimi naturale, cât lipsa de activitate fizică. Când eram copil, nu am văzut lucrător în padure burtos, ce mânca omul gras, se ardea într-o zi lungă de muncă...
Dar să iertăm vremurile, deși e cam greu, dacă ne gândim la câte victime produc în populație vremurile tulburi. Exemple mai vedem chiar și în aceste zile !
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„Amintiri, amintiri" de Viorel Darie
O temă care lasă loc pentru mari tensiuni emoționale: emoția trecutului, care copleșește, parcă, pentru o clipă, starea de bine a unei vieți realizate, încununate cu laurii profesionali, și admirația publicului larg. Totuși, cu sentimentele nu te joci, ele te pot învinge oricând, te întrebi dacă o altă cale a vieții, poate, ar fi adus mai mult sens, decît calea vieții aleasă cândva.
Mult talent, multă tensiune, multe mijloace de exprimare literară ! Ca întotdeauna la scriitoarea Florentina-Loredana Dallan.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„Lidia" de Florentina-Loredana Dalian
Acea zi senină de călătorie pe cele 9 mii de trepte spre vârful unui munte cu profunde semnificații istorice, nu o poți uita vreodată. Cel mai bine este să vezi locurile acelea. De povestit nu se poate povesti fidel.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„Pe Muntele Sfânt de la Taian" de Viorel Darie
Ața cum nici duhurile rele nu lasă omul să se elibereze de lumea asta de păcate, să ajungă fericit într-o lume liniștită, sfântă, așa nici forțele ilogice dintr-un sistem de armată dezordonat nu lasă, de bună voie, în libertate un om șinut captiv ( mă rog, la datorie) un suflet gata să se elibereze, să devină fericit într-0 altă viață,în libertate. Libertatea omului, deja anunțată, este vămuită de tot felul de oameni și de situații, care vor să pună piedici celui care va ajunge mâine mai bine, mai fericit.
Este, totuși, palpitantă istoria "izbăvirii" din nonsens, multe suspansuri descrise cu maiestrie de autorul Nicolae Tomescu, fapt pentru care putem să-i fim recunoscători pentru că ne-a reamintit de toate tertipurile de comportament care există, în mod curent, în armata noastră cea dragă.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 65" de nicolae tomescu
Pitorescul ansamblului "Palatul de vara" nu poate fi descris in cuvinte. Ar merita ca macar odata in viata sa ajunga omul acolo. Nu va regreta. Cuvintele nu pot descrie frumusetea constructiilor, picturilor pe acele ganguri de sute de metri, peisajul, in ansamblu. Si gandurile despre trecut care infloresc vazand atata grandoare.
Dar noi sa ne multumim cu ce ne e dat noua, sa admiram, sa pozam aceste minunate bijuterii arhitectonice.
Domnule Nicolae Tomescu, acel turn din parc de 100 metri inaltime, arata ca un turn de 7 pagode inaltate una peste alta. MUltumesc de observatie.
Cu stima
Viorel Darie
Pe textul:
„Palatul de Vară din Beijing" de Viorel Darie
Dulce precum o viat[a de copilarie, acest text frumos al lui Nicolae Tomescu. Reintoarcerile in timp, intotdeauna, fac bine sufletului nostru. Mai ales cand regasim detaliile cele pline de simbol ale vietii de atunci. Nostime povestioarele relatate, parca eram si noi canvda pe acolo.
Redarea fonetica exacta a convorbirilor de atunci este interesanta, in masura in care mai poate fi reconstituita, si in masura in care nu ingreuneaza citirea textului. Trebuie pastrata o simetrie in toate lucrurile.
Cu stima
Viorel Darie
Pe textul:
„La targ" de nicolae tomescu
Text cursiv, presărat cu amănunte reale, captivante, simboluri adevarate, care dau culoare lecturii.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 64" de nicolae tomescu
Stil armonios, ponderat, bine proporționat, face lectura captivantă.
Va invidiez stilul de alcătuire, de redare a intrigii și a povestirii în ansamblul ei.
Cu respect
Viorel Darie
Pe textul:
„Rochia de bal" de Florentina-Loredana Dalian
După ce am citit din opera lui Nicolae Tomescu întâmplări mai liniștite de armată în Delta Dunarii, sau unele întâmplări dramatice, de data această asistăm la o avalanșă de întâmplări într-o lume care, de regulă, trece liniștită pe lângă viața noastră. Au loc niste evenimente uimitoare: mini-revoluție culturală, când celor etichetați chiaburi li s-a dezlegat dreptul de a studia în țara lor. Știre umbrită de evenimentul tragic al unor explozii barbare dintr-o cazarmă prost gospodărită. Sau evenimentul mare al găsirii unui soldat mort, dar și a unui somn cat o insulă ucis de tehnica modernă adusă în Deltă, impresionantă donație de hrană a fluviului pentru o cazarmă prăpădită dintre stufișuri.
Text armonios, savuros, bine structurat, care ne aduce într-o lume nefirească, și totuși atat de limpede, de reală.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 63" de nicolae tomescu
Ajuns în China, te simți într-o altă lume. Lumea materială e aceiasi, și totuși nu e,. Și viața spirituală e aceiași, și nu e. E alt continent, alte tradiții, alte mijloace. Ce ne unește cu lumea Chinei sunt mijloacele moderne: mașini, autobuze, metrou, calculatoare, bijuterii. Dar ce ne separă este tradiția străveche, milenară. Și muzica e altfel, și circul, și spectacolele.
Totuși, ei sunt oameni ca și noi, au griji ca și noi, vor mai bine și mai frumos ca și noi. E un popor de admirat !
Mulțumim, Domnule Nicolae Tomescu, de parcurgerea și aprecierea acestui text.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„La Circul din Beijing" de Viorel Darie
Ce bine când omul e om, e adaptat condițiilor locului. A fi bărbat în acele locuri, e esențial, altfel te duce apa în șuvoiul mării. Da, lipovenii sunt oameni de ispravă, muncesc din greu, dar sunt atât de prietenoși, mai sunt și credincioși, la nevoie, și nu numai, se închină evlavioși la Cel de Sus.
Măiastră redare de atmosferă și sentimente ale locurilor aproape sălbatice din Deltă. E meritul autorului Nicolae Tomescu de a zugrăvi o lume vie parcă.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 62" de nicolae tomescu
Bogația Deltei : stuf, sălcii și ape. Interesant, nu vorbește nimeni de pește, deși peștele era să mânânce pe cei doi agiamii naufragiați pe ape, ape, ape ...
Dacă nici până acum nu v-ați răcorit, recitiți acest episod din împărăția apelor.
Acum, nici nu înțeleg, ori scriitorul Nicolae Tomescu a trăit o vreme în Deltă, ori imaginația Dlui este așa de prodigioasă, plină de detalii simbolice, de te scufunzi într-o realitate din care n-ai cum să mai vezi caldaramurile orașelor. Totuși, păziți-vă, vine comandantul cel mare !
Da, ne oferiți un concediu gratuit în Deltă, unde acum trebuie să ai milioane bune să poți să te plimbi cu barca și sa simți liniștile dintre stuf și ape !
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 61" de nicolae tomescu
De două săptămâni, ne era dor de un nou episod din scrierile Dvs. Ca de obicei, scrierea abundă în detalii semnificative, detalii care te fac să înveți locurile, istoria, geografia chiar mai bine dacă te-ai fi dus și ai fi trăit pe acolo.
Gata cu privilegii pentru "clasa muncitoare", acum se intră la facultate doar pe merit. Transpus în anii nostri, înseamnă că se intră pe bani, deși, cândva, se intră pe cunoștințe.
Peripeții multe și tenebre cu materialele companiei, oameni care trebuiau să păzească țara, erau preocupați de micile, dar fireștile, învârteli. Ca doară români suntem.
Cred că vor regreta aceste scrieri când ele se vor termina. Dar Dl Nicolae Tomescu este un izvor permanent, nesecat de realități istorice, relativ recente.
Cu stimă
Viorel Darie
Pe textul:
„străbătând ceața 60" de nicolae tomescu
Nu e de mine subiectul asta. Dar imi place cum povestiti. Amanuntele picante, verva, spiritul plin de viata, franchete a gandurilor, m-au facut sa ma transpun in acea zi de pomina, sa uit o vreme de cotidianul din jurul meu. M-am simtit ca intr-o zi la cabana izolata de munte unde ploua non stop si trebuie sa stai, sa astepti, sa suporti, sa-ti ineci spiritul ce altceva decat ti-ai dorit pentru ziua aceea.
Cu stima
Viorel Darie
Pe textul:
„Nașterea" de Florentina-Loredana Dalian
