Palatul de Vară din Beijing

Palatul de Vară din Beijing Acest palat, de fapt un oraș de palate, este, în esență, un parc foarte întins, situat în afara orașului Beijing, cum ar fi Snagov față de București. Întins pe o suprafață de peste 200 de hectare, în jurul unui lac imens, mai ceva ca Herăstrăul nostru. Partea cea mai înaltă a parcului este o colină, cu multe construcții de piatră ornamentală, și cu clădiri care se înalță pe colină, ca un turn de pagode supraetajate, construcție înaltă de circa 100 de metri. Colina este ca un deal, pe care obosești până-l urci în vârf. Am aflat de la translator, că acel deal, de fapt, este rezultatul excavării pământului din întinsul lac din complexul acela. Se poate deduce ce muncă titanică a depus poporul chinez pentru a realiza acea construcție monumentală scornită de mintea unui împărat. Nu munca artistică la înălțarea impresionantelor pagode a fost cea mai dominantă, cât această amenajare a terenului, când prin săparea unui lac s-a făcut un deal. Palatul de Vară are o vechime de două secole doar. În jurul anului 1800 a fost devastat de marile puteri imperialiste, dar a fost restaurat în mai multe rânduri. Un turist nu-și poate imagina ce este frumos, până nu reușește să vadă pagodele chinezești cele frumos restaurate. Perfecțiunea arhitectonică, picturi fabuloase, răbdarea cu care sunt desăvârșite toate, te face să nu găsești termeni de comparație pentru acele bijuterii realizate în ceramică, lemn și marmură. Îmbinarea elementelor este perfectă. Multe construcții budiste nici nu folosesc cuie sau fier pentru construirea de pagode, totul este realizat prin îmbinare de mare pricepere. Te încântă frumusețea pagodelor. Culori vii, roșu, galben, împodobesc zidurile și pereții. Ornamente nesfârșite îmbracă toate scările, toate pridvoarele. Dar, parcă, nimic nu egalează frumusețea cornișelor de sub streșini, și acele acoperișuri specific chineze, arcuite, îmbrăcate de țigle albastre. Restaurarea vechilor picturi face ca totul să pară nou, viu colorat, încântător. Restaurările sunt curente chiar și în zilele noastre. Prin parc te fascinează și galeriile de ganguri ce se întind pe kilometri în aer liber, ca o înlănțuire de pagode mici, minunat pictate, încadrate de peisaje de arbori și flori nespus de armonios îngrijite. Picturile acelor pagode din parc sunt de o varietate nespusă, ele povestesc diverse scene din mitologia chineză. Cum vă spuneam, pe colina cea ridicată din pământul luat din lac, se înalță o pagodă cu șapte nivele supraetajate. Din acea pagodă se coboară în trepte superbe până la marginea lacului. Alături de această pagodă înaltă se află Templul Înțelepciunii. Se spune că împăratul însuși obișnuia să urce treptele acestor pagode, ca să ajungă la Templul Înțelepciunii, ori să asculte ciripitul păsărilor. Nici lacul din preajma colinei și a Templului Înțelepciunii nu putea să rămână mai prejos. Erau bărci de agrement pe tot lacul acela. Chiar noi am urcat într-o astfel de barcă mare, ca un mic vaporaș, în care un singur vâslaș chinez se chinuia s-o conducă pe apele lacului. Era încântător. Totuși, parcă îmi era milă de chinezul care muncea la rame ca să ne distreze. Și ne-a dus cu barca până la niște trepte care urcau spre o nemaipomenit de frumoasă corabie de piatră în mijlocul lacului. Tot pe lac, mai exista și un pod imens, numit podul celor 17 cocoașe, pe care se trece pentru a ajunge de partea cealaltă a lacului, la niște pagode extrem de interesante. Am plecat de acolo foarte impresionați. Oare când vom mai avea parte de un astfel de spectacol arhitectonic?