Viorel Darie

Inocentă și hazlie întâlnire cu ursul. Inocența copilăriei, a luminii din vremurile care nu știm dacă se vor mai întoarce. Ce poate fi mai captivant în ochii unui copil, decât un urs în carne și oase, nu unul de pluș, de prin supermarket. Dar era un urs blând, încât și copiii nu se speriau să-l mângâie pe blana lui imensă.

Text clar, luminos, prietenos, presărat cu multe și minunate invocări din copilarie.

Cu stimă

Viorel Darie

În acest episod al povestirilor lui Nicolae Tomescu, sunt puse în contast două tablouri, două situații: una - cea de a fi liber, ca pasărea, în liniștea edenică a Deltei Dunării. Cealaltă, cea de a fi prins în mrejele lanțurilor comunismului, când nici concediul, nici timpul tău liber, nu mai erau ale tale.

Din fericire, chiar și când organizatorii vieții socialiste nu-ți mai lăsau nicio fărâms de libertate, oamenii de calitate reaușeau să dea sens vieții, să transforme îngrădirile în șezători frumoase, de omenie. Cum s-ar zice, în pădure, când plouă, "plouă,plouă, dar stăm sub ramurile copacului și spunem snoave".

Text impregnat de autenticitate, fapt care-i oferă atracție, valoare, și de aceea scrierile autorului sunt imediat citite, de cum apar afișate.

Cu stimă

Viorel Darie

Kromia apare mai tărziu în roman, dar după aceea va străluci până la sfârșitul cărții.

Va mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu, pentru a fi rezumat foarte frumos planul de acțiune al acestui capitol. Chiar așa am și intenționat, ca prima parte a episodului sa fie o descriere a unui peisaj ireal aproape, cât se poate de idilic, arhaic, chiar antic, inundat de liniște și de trai domol. Însă, ca din senin, acest tablou pastoral este tulburat de evenimente de nedorit. Aveți dreptate, pare ca intriga puerilă care a l+a adus pe Adoris pe pamântul insulei Rodos a fost consumată, el și cu oamenii lui și-au atins ținta, au făcut stricăciuni templului frumos de pe insulă. Dar, în aceiași măsura, Craton reușise să razbune această profanare, prin arderea corăbiilor lui Adoris. Pare ca cei doi sunt chit pe chit.

Însă acșiunea deabia acum începe, vă invit să urmăriți acțiunea ce oferă mult suspans. Kromia - va apare, va străluci, dar cam la mijlocul romanului. Până atunci mai avem de parcurs mai multe peripeții.

Va mulțumesc pentru urmărirea acțiunii.

Cu stimă

Viorel Darie

Culturalizarea populației satelor, în orice timp, în orice regim, este o mare provocare.Ridicarea de la nimic, de la ignoranță totașă, la ceva lumină culturală, e un proces dificil, cu inverșunate împotriviri. Cultura primitivă a civilizației se luptă să nu cedeze unor dubioase, sclipicioase elemente ale unei culturi noi. Însă, întotdeauna, se găsesc promotori ai acelui nou, care se impune, dar care nu se știe unde duce.

Cultura post-colectivizare, se știa bine unde duce, știa orice țăran. Dar, încetul cu încetut, tineretul, și majoritatea intelectualilor, de voie de nevoie, trebuiau sa joace cum vroia "ursul" prolet-culturalului.

Scrierile Domnului Nicolae Tomescu reușesc să aducă raze de lumină, zâmbete de îngăduință asupra unor întocmiri vechi, detestate, scoțând din uitare unele vremuri care însemnau, ăn fond, viața noastră, anii tinereții noastre, cu cele bune și cu rele.

Cu stimă

Viorel Darie

Doua pagini de istorie militara: una veche si una din ziua de azi, cred.

Apele tulburi sau liniștite ale Mării Egeea sunt aceleași, nu depind de mileniu sau de civilizație. Doar omul, cel fragil, dar iscoditor, este schimbător de la un veac la altul. Și nici idealurile oamenilor nu se schimbă radical de la o vreme la alta, doar formele, lucrurile, care se schimbă adesea.

Mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu, pentru citirea episodului, și pentru sublinieri concise privitor la acțiunea, pe întinsele mări, începuată de niște tineri dornici de aventură. De subliniat, tot ce a început cu mare fală din partea lui Aias, cu verii săi, și cu cele trei corăbii ale lor, tot așa s-a evaporat, ca un abur, când acțiunile deveniră mai concrete.

Cu stimă

Viorel Darie

Va dați seama, pentru un grup de tineri vânjoși, încă necopți la minte, câtă exuberanță puteau avea, văzându-se scăpați pe întinderile mării de sub conducerea celor bătrâni. Toate țărmurile, toate orizonturile erau ale lor.

De aceea, acest cânt la începutul romanului "Adoris și Kromia" este o sărbătoare, o descătușare, o binecuvantare a mării. Oare noi am putea să simțim la fel dacă am fi în situația lor ?

Mulțumiri, Domnule Nicolae Tomescu, pentru citirea acestui poem în proză, și pentru aprecieri. Va mai fi doar un singur poem în proză în acest roman, dar asta tocmai la sfârșitul cărții. Va fi imnul întoarcerii, a revederii patriei dragi.

Cu stimă

Viorel Darie

Vă sunt mult recunoscător, Domnule Nicolae Tomescu, pentru grija ca de editor pe care o acordatți textelor literare scrise de mine pe acest site. Aveți dreptate, în unele locuri nu am fost suficient de atent în utilizarea proprie a unor expresii. Mulțumesc pentru rectificările făcute.

Cartea este o evadare, o căutare a purității în locuri îndepărtate, în locuri antice. Poate nu atât informația istorică este atât de importantă, cât sentimentele de călătorie, de evadare, de măreție a naturii și a spiritului. E drept, veți vedea, există și acțiune incitantă în parcusul povestirii. Dar asta pe în episoadele care urmează.

Va mulțumesc

Cu stimă

Viorel Darie

Televizorul - fereastră spre lume

Această scriere inspirată a Domnului Nicolae Tomescu ne repune de-a dreptul în acea epocă a vieții noastre, când depindeam atât de mult de o antenă reglată, orientată cât mai bine ca să prindă ceva. Conținutul emisiunilor - să nu mai vorbim, era o deformare cruntă a realității. Dar nu asta ne tulbura atunci. Eram încântați că vedeam altceva decât copacii și casele satului, alături de hangaralele de la CAP. Și mai vedeam ce se întâmplă în "sferele înalte", la Marea Adunare Națională, sau la sedintele PCR, sau ce vroia tovarașul să vadă poporul muncitor, cei din clasa de jos. Ne-au mințit cu televizorul.

Cum instoria se repetă ...

Text excepțional, atmosferă aidoma realitatii de atunci. Parcă ne-a întinerit sufletele sleite de vlagă de acum, aducând acel aer curat din tinerețile noastre.

Cu stimă,

Viorel Darie

"Visurile din tinerețe" - așa poate fi considerată această primă carte mai amplă din cele scrise de mine până acum. Dacă veți avea timp și răbdare să citiți toate episoadele din carte, veți vedea că în ea sunt descrie aspirațiile tinereții, a fascinației antichității, a dorului de călătorie, a dragostei tinereții de cea mai înaltă puritate, a vitejiei, a suspansului războaielor și al asediului. Și, nu în utimul rând, a fascinației descriilor de natură, construcțiilor citadine. Dar mai presus de toate este dragostea pură, care invinge totul !

Vă mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu, pentru plăcuta introducere pe care ați făcut-o la început de prezentare a episoadeor din carte.

Cu stimă,

Viorel Darie

În general, profesorii își fac menirea în școlile unde au ajuns să fie formatori de generații de adulți, care vor popula satele, fabricile, instituțiile. Dar, în această povestire, Dl. Nicolae Tomescu descrie un profesor de țară care și-a luat cât se poate de serios menirea de dascal, inventând metode inedite de interesare a elevilor in aprofundarea celor învățate. Chiar și eu, om în vârstă, și trecut prin facultatea de matematică, constat cu plăcere cum se pot masura latitudinea și longitudinea locului, folosind niște improvizații foarte la îndemană, și, bineințeles, poziția Stelei Polare.

În întregime, povestirea este plină de exprimări și relatări de lucruri inedite, aievea întâmplate, căci altfel n-ar fi fost atât de detaliate și de expresive.

Cu stimă,

Viorel Darie

Parcă nimic nu mi-ar mai fi poftit sufletul de mâncare după atâtea sărbători, ticsite de mâncăruri grase și dulci. Decât, poate, o scriere a Florentinei-Loredana Dallan, care merge perfect după belșugul de sărbători.

Din text, s-ar părea că nu sunteți multumită că ași rămas în casă, toată perioada de sărbători, dar, să știți, că nici fericiții care s-au văzut la Dubai, de Craciun, nu s-au simțit prea bine, când hotelul luxox a luat foc, și nu știau pe ce uță dosnică să-și scape sufletele. Deci, unde e mai bine ca acasă !

Stil captivant, mereu inedit, innovator, scriere ce nu trebuie omisă cititorului în orice situație.

Cu stimă

Viorel Darie

Desigur, ce am aflat în povestirea această, nu este ceva greu de închipuit, de găsit în țara asta. Dacă ai inimă, găsști situații din acestea la orice colț de stradă, sau în orice cătun întunecat de țară.

Dar povestirea este originală prin faptul ca sărbătorile de iarnă sunt "împodobite" pe invers, sărăcie lucie unde trebuia să fie masa îmbelșugată, plânset de copii unde trebuia să fie exuberanță copilărească, deznădejde unde trebuia să fie speranță, delăsare unde trebuia să fie sârguință.

Și totuși, cum - necum, lumea merge înainte, uneori mai apar licăriri de nădejde, speranțe de iubire, viață nouă ...

Doar că Moșul nu mai este ...

Text uman, adânc aplecat asupra ființelor umane amărâte, ca o rugă la Cel de Sus pentru cei fără de noroc.

Cu stimă

Viorel Darie

Așa, pentru citit, par delicioase amintirile din epoca relatată, pe care unii au prins-o de-a binelea, alții, mai tineri, deloc. Aztăzi, cu câteva înlocuiri de cuvinte, ar fi chiar plauzibile întâmplările relatate. În nici un caz, nu i-ar merge mai bine la repartiție unui absolvent de facultate. Și acum, ca și atunci, toate se rezolvă pe baza prietelilor, cunoștințelor, intervențiilor, ceva atenții bănești etc.

Toate ca toate, dar limbajul folosit de Dl Nicolae Tomescu te captivează, dar și elementele, simboluri, reconstituite atât de precis, în mintea noastră, recreează instantaneu epoci aproape apuse.

Cu stimă

Viorel Darie

Citite chiar la zece ani dupa postare, povestile intocmite cu suflet sunt la fel de impresionante, la fel de omenesti, desi e vorba de animalute din curte.

E felul de povestire care-mi place cel mai mult, grija fata de soarta bietului animal. Si ce happy-end. Felicitari, Dle Nicolae Diaconescu !

Cu stima

Viorel Darie

Multe lucruri drăgălașe, dar și multe drame se petrec în gospodăriile de la țară. A crește animale pentru consum, este o dramă uriașă în sine. Și omul nu are întotdeauna inima dispusă să aibă grijă de sentimentele necuvântătoarelor din ograda sa, prea se ascund multe cruzimi, chiar și din partea unor vrednici gospodari de la țară. Cine are inima să asculte, să ia în seamă toate aceste drame, care, pentru multe suflete deosebite, au o imensă rezonanță. Dacă oamenii nu vor avea sentimente, vor rămâne animaluțele responsabile cu sentimente acestei lumi.

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, niște pisoiași jucăuși este tot ce-și poate dori orice copil, fie chiar și cel din zilele noastre, când copiii sunt copleșiți de jucării de plastic miaunătoare, și de gadgeturi de tot soiul.

Cu stimă

Viorel Darie

Sut foarte bucuros de comentariile din suflet exprimate mai sus, ceea ca ma onoreaza, si daca doriti sa aflati mai mult despre carte si continut, va invit sa descarcati cartea in format electronic de pe site-ul meu www.vioreldarie.ro la sectiunea "Creatii literare". Sa fim toti intr-un suflet si simtire !

Cu recunostinta

Viorel Darie

Sunt incantat si recunoscator Domnului Nicolae Tomescu pentru studierea istoriei hutulilor chiar in afara celor scrise in aceasta carte ȚAlte povestiri din Moldovita, pentru a oferi o istorie mai fidela cu privire la ecest neam razlet din nordul tarii, din pitoreasca Bucovina.

Ca autor, recunosc, rolul meu in acesta carte este cel de reporter, meritul cel mai mare il acord celor care au avut bunavointa sa stea de vorba, sa-si aduca aminte si sa depene istorii de foarte de demult, din vremuri aproape uitate. Fara memoria acestor oameni minunati, toate multe si interesante intamplari s-ar uita, ar dispare in intunecimea veacurilor.

Cu stima

Viorel Darie

Multe amintiri de altădată sunt aduse în memoria noastră din timpuri apuse, vag amintite de cei care le-au trăit. Farmecul epocii de atunci, care era o viață omenește normală, îngrădite de regimul nu prea convenabil de atunci.

Retrăim, ne imaginăm acea viață, datorită memoriei impresionante a autorului Nicolae Tomescu, încât detaliile de care scrierea abundă, ne dau o impresie de autenticitate, greu de realizat de alții. Plus stilul de narațiune plin de farmec, datorat talentului deosebit a autorului în a construi narațiunea.

Cu stimă

Viorel Darie

Locuitorii Sibiului au ce se mândri, iar autorul articolului, Nicolae Tomescu, nu mai poate de bucurie și entuziasm datorata apariției unei cărți de istorie a locuitorilor din zona Sibiului, ce evocă atâtea personalități ai locului, de importanță nu numai pentru ținutul respectiv, dar și pentru istoria întregului nostru neam românesc.
În ce ținut poti întâlni la un loc oameni atât de importanți care au trăit acolo: părintele Mircea Păcurar și Nicolae Manolescu, "sfântul ridicat dintre ei, Moise Măcinic", și mulți alți, care la o întrunire erau mai numeroși decăt locuitorii de acum ai satului.

Și ce valoroasă trebuie să fie peste vremuri cartea scriitoarei Ana Olaru care aduce omagiu binemeritat tuturor acestor iluminați străbuni, unii dintre ei martiri ai neamului !

Cu respect

Viorel Darie