Viorel Darie

Imi place cum ati caracterizat stilul folosit in cartile mele "limbaj foarte simplu si direct". Poate ar fi bine sa mai pun "floricele" pe ici pe colo in text, dar pana acum n-am reusit. Altii o fac din plin. Daca si asa textul e placut la citit, atunci inca e bine.

Multumim D-lui Nicolae Tomescu pentru recenzia foarte favorabila.

V. Darie

Mă bucur că v-ați gândit că această ultimă carte a mea "Bucovina - plai de basm și dor" tipărită prin redacția INFORAPART condusă de Domnul Petre Rău, ați ales-o ca un cadou potrivit pentru nepoata Dvs de ziua nașterii.

Fiindcă ați scris acest comentariu, vă consider câștigătoare pentru a vă dărui un exemplar din puținele care au mai rămas. Dar pentru asta v-aș ruga să-mi scrieți adresa Dvs de poștă. Iar până atunci puteți descărca această carte, și celelalte, de pe site-ul meu www.vioreldarie.ro unde să intrași pe secțiunea CREATII LITERARE și să căutați în pagină unde este lista cărților tipărite. Acolo puteți intra pe fiecare carte și face Download.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

După cum v-ați dat seama, regatul lui Agatos, din liniștit și prosper, pe zi ce trece, devine mai amenințat de puternicul imperiu persan, dar și din interior, de unii nemulțumiți, cum ar fi Piratos și de plebea înrobită de la țară care a și generat o răscoală. Agatos trebuie să-și reconsidere politica, să lase deoparte construcția templului celui mare și să-și pregătească ostea de război.

Oricum perșii ar fi invadat micuțele state din Asia Mică, dar acum sunt și pretexte specifice : recuperarea aurului imprumutat lui Agatos de către bogatul persan Arbatis, dar și dorința lui Kirvan, prinț persan, de a lua cu forța pe Kromia de soție, împotriva voinței ei și a regelui Agatos.

Dar acum între Adoris și Kromia este o puternică și inocentă dragoste. Adoris apără cu vrednicie zidurile cetății în preajma războiului care devine eminent. Dar să vedem ce se mai întămplă în episoadele următoare.

Cu mulțumiri multe Domnului Nicolae Tomescu pentru lectură și pentru reușita sinteză a textului.

Viorel Darie

Domnule Nicolae Tomescu, vă sunt mult îndatorat pentru străduința de a citi cartea mea pentru copii, și pentru faptul că și nepotul Dvs drag a citit-o și i-a plăcut. Aprecierile Dvs imi dau imbold să nu ma opresc în a dezvălui lumii celei de azi - aplecată asupra tasturilor și tabletelor = cât de frumos este să-ți ridici ochii din lumea fictivă și să pleci în călătorie de munte, să trăiești acele minuni create de Cel de Sus, ca să simți cerul înstelat aproape, să te bucuri de parfumul câmpurilor înflorite si de verdele pădurilor de brad. Și să simți liniștea și căldura verii din jurul tău.

Am remarcat că cel mai asiduu au citit această carte oamenii mai în vârstă decât copiii. Pot zice că această carte este pentru cei vârstnici să-și amintească anii copilăriei. E drept, și copiii apreciază descrierile din carte, chiar dacă pentru mulți descrierea lumii reale de la munte - atât de diferită de lumea virtuală a tabletelor - pare ceva nou, ceva necunoscut.

Desigur, pentru copii trebuie să fie delicioase acele descrieri cu țarca, cu veverița, cu puiul de vulpe, cu ursuleții, cu motănelul și iepurașul care au intrat în odaia cea mare și s-au infruptat din smântâna din lighean. Dar câte din astea nu se întamplă în anii din copilăria oricărui copil.

Înca odată îmi exprim recunostință Domnului Nicolae Tomescu pentru minunata sinteza asupra cărții, scoțănd la iveala tocmai cele mai de esență pasaje.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

Aveti dreptate. Am auzit ca pentru a sapa pe cruce o litera costa 5 lei. Asa ca daca titlul va fi mai scurt, si o epigrama gravata va fi cat mai scurta si la obiect, cu atat familia bietului epigramist se va descurca mai usor pentru a-l plasa in eternitate pe regretatul autor ...

In acest episod, suntem departe de Atalya, suntem tocmai la Suza, capitala imperiului persan. Aici bătrânul Artaban trebuie să-l aduca în fire pe deznădăjduitul bogătaș Arbatis, care simte că s-au dus pe copcă banii care le-a împrumutat lui Agatos. Artaban știe că asemenea situație se rezolva doar pe calea armelor. De accea îi descrie lui Arbatis perspective grandioase de îmbogățire în urma unui râzboi la Marea Cea Mare. Deci se pregătește o invazie a regatului lui Agatos, mai ales ca prințul Kirvan vrea s-o aibă cu forța pe Kromia pe care Agatos nu ar da-o în niciun chip.

Domnule Nicolae Tomescu, este interesanta modalitatea de a privi acest episod ca o succesiune de tablouri, la care nu m-am gândit, ce caracterizează capitala Persiei antice și treburile influenților Arbatis și Artaban.

Cu stimă

Viorel Darie

Puii de-o vară se risipesc din cuib. Copiii din cerdacul natal dispar de-acasă în cele patru vânturi. Hoceagul rămâne încă un veac...

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu - caracterul acestui om, Piratos, ajuns mare preot în cetatea Atalya, se întrevede încă din tinerețea sa, când dădea aparențe de un copil de excepție, dar cu mare lipsuri de caracter, nu și-a găsit niciodată timp măcar să vină să vadă mormântul bătrânului preot din munți, care i-a fost protector și care l-a format în anii de ucenicie. Egoismul acesta înnăscut l-a făcut să creadă ca fata regelui Agotos i se cuvine, văzând și niște planuri ale regelui în acest sens. Dar, cu apariția de niciunde a acestui tânăr, Adoris, oștean de vază în cetate, plimbându-se fericit prin cetate împreună cu regele și Kromia, l-a făcut pe Piratos să răbufnească de gelozie, dându-se pe mâna conspitarorilor persani, cu gândul să-l ruineze pe regele. În episoadele care urmează vom vedea ce consecințe grave are această colaborare cu "Prietenii din Răsărit" - conspirație pro-persană.

Cu mulțumiri cititorilor

Viorel Darie

Tulburător. Nici nu ne gândim la asemenea momente. Dar iată că ele vin. Vin cu siguranță. Nimeni nu scapă de ele... Doamne mântuiește sufletul celui în suferință ...

După ce în episodul trecut Adoris evadă din închisoare, ca să apere din răsputeri intrarea templului Afroditei - unde s-a refugiat Kromia și cu regina Ariadna și cu fetele ei - căzând frânt de epuizare, în acest episod regele Agatos vizitează templul Afroditei, însoțit de regina Ariadna. Kromia veghea zi de zi la căpătâiul lui Adoris care suferea fiind rănit. Deodată, Adoris revine din inconștiență, și vede în fața sa visul vieții lui, pe Kromia strălucitoare ca o rază de soare, pe cerul albastru pur.

Adoris povesti visele sale, peripeșiile sale, dar, mai ales, dragostea sa curată pentru Kromia, darul suprem al divinității. Regele Agatos îl examină cu mare atenție, știa de tatăl lui Adoris, vestitul armator Atridas din Atena. Văzănd și înflăcărarea de dragoste din ochii fiicei sale, hotărî că acest baiat merită sa fie încercat. Așa că îl înrolă ca oștean în slujba cetății sale.

Mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu pentru consecventa citire a episoadelor și scoaterea în evidență a aspectelor celor mai interesante ale acțiunii.

Cu stimă

Viorel Darie

După cum ați remarcat bine Domnule Nicolae Tomescu, construcțiile epice îndelungate și complexe din acest roman de ficțiune încep să dea roade: Adoris e ca și eliberat din închisoare printr-o ispravă de mare demnitate. Evident, divinitatea brodise toate lucrurile în așa fel încât Adoris să beneficieze de o neașteptată, dar binemeritată ocazie de afirmare. Poate și zeița Afrodita, protectoare a celor îndragostiți, a făcut ca cei doi tineri - Adoris și Kromia - să ajungă atât de aproape de a se cunoaște în afara închisorii, cu mari speranțe pentru viitorul lor.

Eroismul lui Adoris era de așteptat, doar nu o astfel de luptă și-a dorit el tot timpul ? Să vedem însă care va fi atitudinea regelui Agatos față de tânărul atenian. Dar asta în episodul următor.

Cu stimă

Viorel Darie

Dacă facem abstracție de micile tragedii cotidiene: pierderea de bănuți la iluzia caștigurilor, dezamăgirile repetate de rezultate, boala surorii profesorului - povestirea se remarcă prin uriașul ghinion al profesorului.

Morala: dacă e să fii consecvent, trebuie să fii absolut consecvent! O singură abatere de la a fi consecvent, duce la o tragică pedeapsă.

Să lăsăm deoparte loteria ca sursă de câstig, povestirea Dvs., Doamna Mihaela Rascu are un cert câștig, - prin stilul calculat, elaborat, în care suspansul plutește de la început și până la sfârșit.

Cu stimă

Viorel Darie

Scena cu disparitia pantofilor mi se intampla des, dar in somn chinuit, cand dorm undeva pe la un internat, sau camin de facultate, si cand imi dispar pantofii, sau hainele, lasandu-ma descult sau dezbracat. Noroc ca ma trezesc cand e mai critica situatie, si ce bine imi pare cand imi dau seama ca a fost doar un vis ...

Dar in povestirea dvs. se vede ca a fost realitate curata.

Cu stima

V. Darie

Sunt incredibile faptele de eroism ale soldatului sovietic in frontul antihitlerist, dar sa vedeti ceva si mai si referitoare la soldatul chinez in lupta contra cotropitorului imperialist japonez.

Eram copil, intr-o zi foarte buna de cosit pe munte, ma trimite tata la cooperativa din sat, sa cumpar ulei si macaroane. Trecand pe langa caminul cultural din sat, care era chiar langa cooperativa, aud sunete de film in sala caminului cultural. Nu mai vazusem film pana atunci, asa ca nu rezist, intru inauntru, nu-mi cerea nimeni bilet de intrare. Era n-amiaza mare, de ce era film la camin cultural? In fine, intru in sala, ma asez pe un scaun sa ma uit la film. Mi se ridica parul maciuca. Ce vitejii puteau face chinezii. Unsi din cap pana in picioare de fum si pamant, luptau vitejeste, si, cum era sa fie altfel, au biruit diavolul japonez cotropitor.

Film din acela alb / gri, cu nuante ruginii, cu pelicula cam ferfenita, dar tot mai intelegeai ce vor eroii. Am intarziat doua ore acasa, tata ma astepta sa vin repede la greblat fan in capite. Cearta, unde am stat atata... Alta epoca

V. Darie

Nu m-am gândit că acest roman este, de fapt, pe înțelesul copiilor. E o carte pe înțelesul cui vrea să trăiască povestiri despre locuri îndepărtate, frumusețe, vrednicie. Și iubire fără margini. Partea mai tumultoasă a romanului de abia de acum începe.

Va mulțumesc Doamna Mihaela Rascu, autoarea atâtor basme strălucite, ca ați ajuns la concluzia că această carte este pentru copii foarte dotați, copii iubitori de acțiuni inedite, palpitante, cu situații neprevăzute.

M-a emoționat faptul ca listați fiecare episod, mai am câteva exemplare din carte, îmi scrieți adresa și vă trimit prin poștă o carte, in plic. Sau puteți descărca cartea de pe site-ul meu vioreldarie.ro la rubrica Creații literare, undeva mai jos în pagină unde este lista cărților mele în format PDF.

Cu prețuire

Viorel Darie

Text așezat, bine ponderat, construcție elaborată, așezată armonios în spațiu și timp. Succese frumoase de partea celui vrednic, dar și încercări urâte din partea celor răi.

Evident, finalul e glorios. Frumusețea și dreptatea înving.

Cu stimă

Viorel Darie

Bine ați observat Domnule Nicolae Tomescu, în povestire apare această situație neașteptată a trădării din gelozie din partea lui Piratos.

Acest Piratos, - după ce a fost sprijinit o vreme cât de mult de însuși regele Agatos, care își făurea iluzii în privința lui Piratos, că un astfel de om influent în regatul său ar putea fi un soț perfect pentru scumpa sa fiică, Kromia, și după ce a fost detestat de Kromia chiar în fața regelui,care, iî finețea spiritului ei, nu vedea nimic bun în marele preot, - văzând că decade pe zi ce trece în ochii suveranului, deveni cuprins de gelozie.

Piratos știa bine că regele îi acorda o vreme atenție deosebită, știa și de ce, chiar dacă Agatos nu i-a spus nimic. Acum regele își schimbă brusc atitudinea față de el, la fel ca și fiica sa Kromia.

Această schimbare de atitudine a regelui și a fiicei sale l-au afectat profund pe orgoliosul Piratus, care turba de mânie, văzându-se desconsiderat. De aceea începuse să caute modalități de conspirare împotriva regelui, întâi îndemnând la nemulțumiri pe lucrătorii de la templul cel nou, apoi intrând în conspirație cu niște iscoade persane care începuseră să cutreiere regatul. Iscoade au fost și vor mai fi în orice țară, cum este de când e lumea.

Să vedem până unde va duce această "contribuție" a orgoliosului Piratos în a zădărnici planurile regelui Agatos.

V. Darie

Frumoasa povestire, cred ca celor mici le place grozav. Aveti un dar de a explica lucrurile prin cuvinte cele mai potrivite, ceea ce nu toti povestitorii o fac.

Ce vremuri, oameni pe front, amenintati de tancuri, mitraliere, avioane. Spaima permanenta de moarte. Dar s-a trait si atunci. Mai ales cine avea casca pe cap, si pe cine Domnul l-a ajutat.

Cu stima

Viorel Darie

Da, Domnule Rodean Stefan - Cornel, o intalnire peste timpi spectaculoasa !

Cred ca era in 1968 acea serbare, cam in mai. Deci erati pe stadion, la acea demostratie uimitoare de eleganta, indemanare si culoare ! Ce vremuri ! Dar v-ati gandit cum mai arata acum fata aceea pe care ati invitat-o de mai multe ori la dans ? Vremurile trec, sentimentele raman. Sau, as zice : Evenimentele trec, comicul ramane.

Iar despre scrierile mele, as zice ca intamplarile acelea din copilarie erau grozave, nu atat maiestria mea de a inventa intamplari. Sa ne simtim fericiti cu ce am avut si cu ce mai avem.

Cu respect

Viorel Darie

Au oamenii astia obiceiul sa puste tot ce alearga prin padure. De ce nu se uita mai bine pe ce strica alicele? Daca iepurele e mare, batran, sa-l lase saracutul de el. Nu sunt alte fiinte mai fragede prin padure, mai dolofane ? Ma rog, fiecare cu filozofia lui. Mie nu-mi place friptura de iepure, nici tocanita.

Ceea ce-mi place, este cum a povestit autorul pataniile colonelului Precup.