geneze
prolog: iubirea noastră a-nceput „a passo” fără vreun brusc consum de energie fără dimensiuni de tragedie fără sa stie... doar că-ntr-o zi pierdută în o mie în ochii-ți acuarelă azurie m-am
Valentine\'s
de la acel fior născut firesc și taina sacră doar de ochi rostită și pană la banalul \"te iubesc\" schimbat asa usor ca te irită... e doar un pas,un infinit fragil iubirea n-are timp
plecare
lasă-mă să-ți citesc in talpă... uite...o durere care a tăcut sau a fost o tăcere care a durât? cu greu mai poți distinge râsul pașilor pe poteci cand ninge de plânsul frunzelor in zbor
Panoramă
oameni mici peste tot imprejur...cu brațul prea larg...și cu pasul prea dur... secundele diforme ce sparg ceasul...trist ceas...și locuri mincinoase sângerând în nas...priviri cu rol strident de
Refuz
M-am rupt de tine ca sa ma găsesc, prea multa armonie mă-nfioară. Neantul, ne-mplinitul omenesc mă cheama surd la starea lui larvară. Mă-nverșunez din teamă de sublim să-ncalc măcar o lege
saturație
nu se mai caută inimi se spune seară de seară la televizor nimeni nu știe la ce au fost bune: ocupau mult,se spărgeau prea ușor...
Revelatie
Iată acum știu de ce nu pot să zbor: unde-s visele mele e aerul tare inălțimea se-ascute puțin și-apoi doare sunt din oamenii care nu vor sti niciodată să respire ușor...
Târziu
De o mie de ani rădăcinile-mi curg spre esență și din brațe-mi nasc brațe să legene zorii. Fiecare ninsoare ce-mi gâdila talpa a doinit nevăzut diminețile ierbii, dând din frunți inocente mă
Neputință
Început Sunt așa de puțină-n argint, Așa de „mă cred” și așa de „mă mint”, Așa de „mă vreau, dar nu sunt labirint”, Așa de „atât”. Sfârșit Ce-am facut să se tulbure marea-n unghi drept, să
Rondel
the lights go off in perfect deadly silence although of night day always keeps a share they fade away-such unexpected violence after they paid their brightnes so unfair... Luminile mor vesnic
Absenta
Apas-atingerile gri de nor,de calm bolnav,taceri cu doua fete... ras simulat perfect,scuipand tristete si-n piept un gol baltind sacaitor, nevoie inutila de tandrete...
