Violeta Sabina LAZAR

Dac-aș putea pământul să-l opresc din rotația lui astrală, timpul să rămână neschimbat, în clipa când voi fi cu tine, să țin în palmă a ta mână când luna de nori este umbrită și-ntunericul să

Moș Crăciun tu știi prea bine Că pe masă am doar pâine Și voi împărți cu drag din ea Să mănânce toată lumea. Dacă treci și pe la mine Să-mi aduci un colț de pâine Poate că mi-l faci

Din zări albastre acum sosește, Un voinic ce trist privește, Pierdut în transa timpului obscur, Un gând lugubru îi face abajur. Cu mina-i tristă și fața prematur ridată, Cu

Privesc în zare și simt că duce spre abis, Văd umbre venite din ceață, parcă Prinse într-un joc oniric ce pare-a fi un vis, Iar mintea mea ar vrea să le oprească. Neclare forme stinse-n