Suntem doar eu și cu Tine, Doamne

Suntem doar eu și cu Tine, Doamne, Mă vezi... mă știi... și totuși nu mă mustri. Mă lași, mă las... și eu decid... Să merg în contra-Þi, Să las jos brațele, să nu mai lupt. ... Un foc de paie ... o mare vâlvătaie credința mea și ce-a rămas??? O lipsă de trăire sufletească, un mecanism roboticesc, O inimă lipsită de substanță, Un \"cine-s eu\" fără de prea mult sens... Un gol profund și plin de întrebări, Neliniște turbată și un curaj nebun Să merg pe-o cale care, iată, Nu are să mă ducă la ceva bun... Tânjesc cu-nfrigurare să mă închin din nou La umbra feței Tale, cea pururea prea blândă. Nu mă primești Tu Doamne din nou la pieptul Tău? Dă-mi Doamne darul rugăciunii arzânde-n gândul meu... Și-n trup asemenea... căci ochii mi-au secat, Nu mai știu plânge la sfânta Ta icoană... Și sufletul cu totul mi-a-nghețat! \"De mâine o să mă schimb!\", Așa repet mereu... Dar vine mâine... și merg din ce în ce mai rău. Am și uitat de Tine, nu mă comport așa? De parc-aș fi pe lume doar eu și mintea mea... Câtă singurătate!!! Vino, Te rog, s-o înfrângi cu mila Ta! Vino, Te rog, de mână să mă iei, Eu, oaia cea pierdută, Te strig Păstorule prea bun...