Un înger plânge lângă mine...

Motto: „Răbdarea e o rugăciune fără cuvinte.” (Danion Vasile) Un înger plânge lângă mine... Dar eu mă fac că nu-l aud. Îmi plânge relele, știu bine, Păcatele ce le-am făcut... Dar tot nu pot să îl ascult. Căci plâng și eu la rândul meu, Dar ale mele-s lacrimi rele Și-ntunecate de păcat, Eu plâng durerile, efemere, Ce alții-n suflet mi-au lăsat. Plâng cu gând rău, cu răzvrătire, Cu-acel etern „Doamne, DE CE?”, C-așa e firea omenească, Să-ntrebe ce nu trebuie. Ne-nverșunăm să strângem pumnii Și s-acuzăm privind spre cer, Uitând cu atâta ușurință Că responsabili suntem noi! Fie plătim pentru greșeli comise fără remușcări, Fie ne-ncearcă în credință și în tărie Cel de Sus. Mare-I e mila, Printre ispite, El ne trimite și-ajutor, Cu chip de oameni sau de îngeri, Să nu fim orbi, semenilor! Să nu fim surzi, nepăsători. Să nu hulim, ci s-acceptăm Cu fruntea sus și eroism A noastră cruce s-o purtăm. Un înger plânge lângă mine... Și-acum încep să îl ascult, Cad în genunchi, în rugă sfântă, Durerea toată s-o înfrâng. Și plâng din nou, De data asta cu lacrimi calde Și curățite de păcat, Căci îmi plâng relele făcute de-a lungul vieții pământești, Cu gând senin că izbăvirea m-așteaptă-n lumile cerești. Îngerul pleacă și-mi lasă vorbă căpătâi: „Omule dragă, să te-ntristezi când TU greșești, Și nu când al tău seamăn îți face răni din cele lumești, Să nu ignori când dintr-odată începi s-auzi îngeri plângând, Să te ridici, în luptă dreaptă, calea credinței s-o găsești, Și la final, te-așteaptă, iată, cu brațe-ntinse, Dumnezeu!”