Nu recunosc chipul din oglinda,
Nici zambetul stramb,zeflemitor.
Poate ca nici mana ce-mi apasa obrazul
Nu-i decat o inchipuire.
De ce sa fiu tot eu cel din oglinda,
Sa fiu mort,dar viu in
Minciuni si spaima ma-nconjoara,
Guri flamande,gata oricand
Sa rupa din mine firul de adevar
De care ma agat cu furie.
Stiu ca voi pierde,voi uita,
Inima va inceta sa mai bata
In trupul manjit
Asteapta-ma floare de gheata
Sa te pot prinde in rasuflare de moarte,
Si sa-ti strivesc petale moi,
De puritate pierduta in picuri de sange.
Ce mana sa intind spre tine,
Frageda plasmuire de vis
Cumplita-i caldura mortii,
Cand uiti ca mai esti viu,
Si-adanc lacasu-n care dormi,
Simtind fara sa vrei
Ierburile usoare ce fosnesc deasupra.
E greu sa privesti
Cladirea veche ce ti-a fost
Aripi obosite si moi
Nu mai ating glorioasele zari albastre,
Lumina datatoare de viata
Nu mai framanta pamantul.
Privirea de flacara e stinsa de mult
Si sobolani rod ignoranti mantia
Rad,plang,mi-e teama de omul de pe podea...
E umbra mea !
Sunt nebun...nu sunt ! Si daca as fi ?
Vreau sa ma arunc in intuneric,
Iar fata schimonosita
Sa se strambe printre zabrele.
Ploua in
Am vazut Luna imbratisand galbui
Pamantul umed si mort.
Am cerut ca tainele Cerului
Sa se dezvaluie numai mie,
Intr-un singur cuvant vesnic.
Am uitat limba stramosilor,
Doar pentru a avea
Mii de ace din gheata
Musca taios din gandurile mele,
Si nu vreau sa-mi imaginez
O moarte mai rece.
Moarta-i si mana ce tine lumina,
In timp ce noduroase trupuri
Cauta drum spre somnul
