Ură
Nu recunosc chipul din oglinda, Nici zambetul stramb,zeflemitor. Poate ca nici mana ce-mi apasa obrazul Nu-i decat o inchipuire. De ce sa fiu tot eu cel din oglinda, Sa fiu mort,dar viu in
De ce?
Minciuni si spaima ma-nconjoara, Guri flamande,gata oricand Sa rupa din mine firul de adevar De care ma agat cu furie. Stiu ca voi pierde,voi uita, Inima va inceta sa mai bata In trupul manjit
Crin
Asteapta-ma floare de gheata Sa te pot prinde in rasuflare de moarte, Si sa-ti strivesc petale moi, De puritate pierduta in picuri de sange. Ce mana sa intind spre tine, Frageda plasmuire de vis
Frunze
Cumplita-i caldura mortii, Cand uiti ca mai esti viu, Si-adanc lacasu-n care dormi, Simtind fara sa vrei Ierburile usoare ce fosnesc deasupra. E greu sa privesti Cladirea veche ce ti-a fost
Ultimul inger
Aripi obosite si moi Nu mai ating glorioasele zari albastre, Lumina datatoare de viata Nu mai framanta pamantul. Privirea de flacara e stinsa de mult Si sobolani rod ignoranti mantia
Nebunie
Rad,plang,mi-e teama de omul de pe podea... E umbra mea ! Sunt nebun...nu sunt ! Si daca as fi ? Vreau sa ma arunc in intuneric, Iar fata schimonosita Sa se strambe printre zabrele. Ploua in
Demon
Am vazut Luna imbratisand galbui Pamantul umed si mort. Am cerut ca tainele Cerului Sa se dezvaluie numai mie, Intr-un singur cuvant vesnic. Am uitat limba stramosilor, Doar pentru a avea
Refuz de iarna
Mii de ace din gheata Musca taios din gandurile mele, Si nu vreau sa-mi imaginez O moarte mai rece. Moarta-i si mana ce tine lumina, In timp ce noduroase trupuri Cauta drum spre somnul