Mediu
Într-o zi de demult,
În rădăcinile goale,
Dar cu coroana sus și cu zâmbetul pe frunze,
Copacii au vrut să intre în oraș.
Măi, copacilor!, șuieră vântul -‚cityguard’,
Aici ținuta e obligatorie,
N-aveți voie desculți.
Și li s-au dat încălțări de asfalt fierbinte.
Dar, ca la armată,
Unora nu prea li s-au potrivit...
S-au scâlciat înainte de vreme,
S-au deformat de la monturi și bătături...
(Că așa-s picioarele copăcești,
Potrivite doar pentru ciuboțele de pământ)
De-aia nu pot eu să mă dau cu rolele pe trotuar...
... și încă mă mai mir și astăzi,
de câte au putut suporta cetățenii-copaci,
pentru ... un buletin de București...
033.486
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victoria Matei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Victoria Matei. “Cauzalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victoria-matei/poezie/81832/cauzalitateComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FNFNFlorin NEDELCU✓de frumos!pretul realizarii sociale a copacilor...iti multumesc!mi-ai smuls un zambet in cateva secunde...e o realizare!
0
MCIdeea e interesantă, originală. Succese!
0
EUToate-s bune si frumoase pana ce rolele intra in rol; uneori amanuntele noastre cotidiene nu condimenteaza cum trebuie creatia.In ceea ce priveste povestea ..ma bucura sa aud versiunea ta darwin-ista asupra copacilor.
Good Job!
Hmm.. daca ar stii toti sa foloseasca unealta asta numita imaginatie..
Good Job!
Hmm.. daca ar stii toti sa foloseasca unealta asta numita imaginatie..
0