Poezii

îți promit că am să învăț să te iubesc așa cum am învățat să urc munții am să cresc și piscurile vor fi tot mai aproape și râul se va auzi tot mai tare undeva în pieptul meu mi-e dor

VMVictoria Mărgineanu

0

0

cel mai dificil în exercițiile yoga e să inspiri minciună și să expiri răbdare cu gesturi meticuloase ne retragem trupurile în sertare și oscilăm ca un pendul defect iar cuvintele noastre

VMVictoria Mărgineanu

0

0

ziua e cît o garsonieră cu geamurile deschise noi alergăm prin grădină iar mama strigă să nu-i strivim roșiile noi alergăm și mai roșii decât roșiile mamei sunt inimile desculț prin

VMVictoria Mărgineanu

0

0

(Chișinăul răsfoindu-se încet și eu răsfoindu-mă prin el.) liniile din palmă sunt șoselele repavate al orașului meu pe care merg mașini scumpe cu oameni ieftini și trotuarele aglomerate de

VMVictoria Mărgineanu

0

2

erai cetate între frontierele viselor și îmi uneam piesele de puzzle voiam să te închid ermetic în una din camerele inimii mele. să te privesc cum alergi prin neuroni cum faci skateboard prin

VMVictoria Mărgineanu

0

0

e doar o odaie obosită și în colț un trup de-al tău mai vechi. port o bucată de cer la piept când te văd și-mi plac privirile tale lungi cât cablurile de tramvai ajungând în rănile mele. ai

VMVictoria Mărgineanu

0

5