Victoria Dicu

Destinul stă pe-un colț de creangă În fața mea Și vântul leagănă. Vederea mea-i opacă Și nu-mi pot defini simțurile. Vreau să zbor la el, Sau poate să îl strig, Să-l apuc de-un colț de

Prin aer ne tulbură animalicul. Viața e compusă din noi- Avem componența unei fiare Ce-și cere partea... Îți vine firesc să mergi într-acolo- Să faci ceea ce facem noi: Compuși din carne și

Decât să urăsc- Mai bine plâng pentru dușmanul meu; Sau, mai bine, pentru străinul meu! Avem impresia că- Pentru noi totul, Iar pentru ceilalți ce rămâne! Ce-ar fi- Să ne oprim pentru o

Mă înșel cu-o viață de împrumut... Unde ești, Doamne, sau ești mut?... Unde sunt eu, sau suntem împreună, Și tot pășim ținându-ne de mână? Arată-Te, te rog, de după colț, Nu merit să te porți

Imagine umedă în lumea vastă, Iluzie într-o lume de neant albastră, Un cer albastru de cărămidă sinelie- Un simplu templu al unei lumi de jucărie. Un vis de pluș și pluș de fum, Mergând încet

N-am învățat să râd și pentru mine. Până și chipul îmi e brăzdat de-o frumusețe tristă ce-mi poate fi și mie bucurie... O pată străbate Marea carnală și fruntea-mi se descrețește în

Cel mai mult regret că trece clipa, Nu timpul. Cel mai mult regret că trece Fără să pot apăsa asupra ei Cu ceva... Timp, timp, timp- Și câte clipe când repet! - Stai, nu pleca! Stai să-ți

Îmi aduc aminte și acum seara când i-am mărturisit întreaga mea dragoste, iubirea mea arzătoare și fierbinte, momentul când, cu buzele întredeschise de pasiune, am început să-i șoptesc tot ceea

Dobitoc animalul numit Om. Crede într-o carapace Mai mult decât în sentimentul Contractului ce, inspirați, l-au semnat. O gălăgie infernală de ciocane- Ce sparg o construcție gândită de

Era un drum de țară Poleit cu amintiri fugare- Timpul trecuse-ncet în amăgire Încât se scurse... se făcuse seară. Un firicel de apă îndrăzni să miște- Tăcerii dându-i asul cel din urmă- E o

Peștele mare al vârstei mele adolescente Îl mănâncă pe cel mic al copilăriei! Dacă măcar l-ar înghiți Aș mai avea speranța Unei comunicări intrastomacale... Așa, acum, e ronțăit asemeni

Ah, neîndurătoare soartă... De ce insiști să-mi fie bine Când știi că nu-i posibil? Nu mi s-a născut fericirea. Nici măcar nu știu Dacă sunt născută să o cunosc... O simt ca o răsuflare

Când voi muri, Dacă voi apuca să-mi prind sfârșitul, Vă voi invita pe toți- Pe cei care vă cunosc, Sau pe care nu am apucat încă. Vreau să veniți Ca să vă pot cuprinde cu privirea... O ultimă

Credeam că pot, Credeam că merit să pot... Aveam ceva, dar vroiam mai mult Și am picat în mrejele vieții. Vroiam să zbor, Dar aripile îmi erau prea scurte și prea firave. Am căzut și m-a

Fereastra către un nou început Înseamnă poarta spre tine. Deschizi, intri, și abia atunci Găsești răcoarea familiară Și pătrunsă de parfum De piele internă și carne crudă... Nu verși, căci

În viață sunt doar două culori: Roșu și Iubire... Prima privește, A doua palpită. În viață sunt doar doi: El și El- Și o dragoste stăpânitoare de doruri. El mă alege, Iar celălalt El caută

Dragă Mamă, Sunt plină de viață- De viața din tine... M-ai învățat să râd și să plâng, Mi-ai arătat surâsul și tristețea lumii, Mi-ai dăruit viața completă. M-ai învățat să sper- Sperând atât

Caracterizăm lumi de cretă- Ceea ce am vrea să auzim, Ceea ce am vrea să spunem; Gândim că ceea ce ar fi, Ar fi mai bine! ... Nu caracterizăm însă lumea noastră de carne- Ceea ce auzim, Ceea

Punând mâna pe sufletul meu Ai pus mâna pe nemurire. Îți pot dărui nesfârșirea, Pot lua sfârșitul Și cu el- pe tine! Puterea mea de a îndura Se confundă cu marea. Puterea mea de a

Îți mulțumesc că m-ai readus la viață- O căutam, dar nu știam de unde să încep Și te-ai adumbrit în calea mea... Am auzit că simți ceva în dreptul inimii?- La fel ca mine... Îți mulțumesc că

Doamne, sunt eu fericită- Când sunt copaci care încă cresc, Veri care înfloresc, Toamne care se coc Și ierni care se ning??? Sunt fericită, Sau e doar iluzia Că verdeața e verde, Cerul

În care lume te-ai dus copile? În cea roasă de molii, Sau în cea culeasă de viermi? ... În ce colț îți macini singurătatea? Ca mine, în colțul lumii mele, Sau ca tine în colț de eternitate?