Victoria Chițoveanu

Înjugați ca boii Merg la pas strigoii, Ducând car cu suflet Suflet fără umblet. Dijmă și osândă Morții stând la pândă, Umbră și nălucă Gândul meu de ducă. Pe drum neumblat Duc ce am purtat Lut și

Agonizând, secundele dispar Lumina se topește încet în ace, Fuiorul timpului hoinar E fluviu revărsat ce nu se-ntoarce. Încă o zi se trece dintr-un veac Și se adună în calendar, toridă, La

Frunză verde, verde, verde Ce se vede nu se crede, Ce se crede nu se vede. Și iar verde, verde, verde Asta este tot ce este, ce nu este e poveste.

S-auzi cum plange apa in stanca Cand drum isi cauta in izvor Si sa gasesti lumina-n umbra Si-un timp ce-nseamna viitor, Sa lupti ca pasarea incoltita In zborul ei de negri corbi, Sa-ti simti

La cumpăna de vârste și de ape Eu, intr-o zi am invitat în casa mea, Luceferii din cupe să se-adape Și luna în iatac am invitat. Sfioasa de mari oaspeți am ținut Sa fac în jur căldură și

Flori albe prinse subsuori Pământul îl bat în tact și tac În cioburi cerul îl desfac Când chiot trag. Pământu-i strâmb și prins în chingi Când roata zboară în opinci, Flori albe prinse-n

Umbre palide, năuce S-au tot dus și se vor duce Fără drept de a se plânge. Că de mii de ani în zbor, Oamenii se nasc și mor Când le vine vremea lor. Și la fel ca toți și eu Voi pleca pe drumul

Uneori oamenii sunt atât de buni Incât nimic nu-i poate opri Să realizeze imposibilul, Uneori oamenii sunt atât de răi Incât Infernul se cutremură De isprăvile lor, Fericirea-i incertitudine

E liniște sub soare Și verdele-i umbros, Căldura e prea mare Dar timpul e frumos. Trecut-au Veșnicii De soare și de umbră, La erele pustii Nimeni nu vrea s-ajungă. E cald, dar este bine Cât

Vremea-i trecută Și anii-s trecuți, Ai uitat să mă ierți Ai uitat să mă uiți. Vremea-i trecută Și timpu-i trecut, Am uitat să te iert Am uitat să te uit. Pentru noi amândoi Nu mai este

Mică e speranța mare Ce se trece cum apare. (scrisă cândva)

Umbre palide, năuce S-au tot dus și se vor duce Fără drept de a se plânge. Că de mii de ani în zbor, Oamenii se nasc și mor Când le vine vremea lor. Și la fel ca toți și eu Voi pleca pe drumul