Stare
Mâinile tale-mi alunecă prin gânduri, pâna pe umerii goi. Cuvintele se lovesc de tavanul gol, scurgându-se apoi,în privirile hapsâne... Oglinzile mint întunericul, Și-mi ești de la genunchi în
El
părea nepăsător ca un aer rece de toamnă timpurie se așează la aceiși masă.. potrivindu-și ceasul de la mană stângă. același loc de ieri dar alte gânduri ce-i cutreieră mintea. își soarbe
Chemare
Nu mai pot să-mi vad ochii, Tulbure stă gândul la margine Peste drum-tu Mâinile stau încleștate,reci Un tremur îmi zdruncină trupul Peste drum-tu Picioarele ca o prelungire inutilă Atârnă
Nemulțumire
Ce-mi vine să oftez Din ce în ce mai des, Fiecare clipă vine Și sub pleoape-le strivesc Căci mi-a ajuns tărână Sub unghii și mă doare, Mă apasă-n crnea albă Și un strop de sânge-mi Se scurge
În altă viață
Îmi pare de ieri și puțin de azi Că viața pe care o trăiesc nu e a mea Parcă aș fi închiriat de undeva Un costum de carnaval mult prea mare Și atunci iau acul si ața de culoarea potrivita și
Speranță
Îmi vine să-mi smulg părul din cap, Fir cu fir Până ajung la timpul ce mi-a rămas. Să-mi golesc memoria plină de atâtea amintiri ce încă-mi vibrează-n artere. Dar n-am să-mi las ochii sa
Fară titlu
Te desenez în alb și negru, Ca pe o noapte și încă o zi, Ca pe un gând rătăcit în văile pustietății Totuși, nu-ți găsesc culoarea Schițez amintiri din acel ceas fraged Cu linii asimetrice
Dezamăgire
Aripi frânte, Sub apusul amar, Se zbat plăpând În țărâna rece. Și de atâta negru murdar Se rup bucăți… Și-n jertfă se prefac Pe altarul nepăsător. Iar silabele-s în nord, În cuvinte-s
Efemeră
În fluxul mișcării continue Se pierde durerea din doine Și glasul amar și tacit, Al ultimului om pribegit. În visul absurd, ros de-o dorință acută Amarnic trece o clipă tacută Și timpul e
Geometrie
Împărțim aceleași linii , Sub același fumegând tavan Cuvintele plutesc deasupra noastră Și nu coboară-n jos. Atâtea de spus... Dar se lasă o liniște ștrangulată de reproșuri
Amurg
În gândul fraged-plouă Si frigul s-a împărțit de azi-în două. S-au șters acum, vi culori Iar gândul naiv se frânge-n nori. Plouă împărțit în doi Și-nmulțit cu rece-n noi Și se nasc silabe
Îndelunga căutare
Împărțiti ne sunt pașii Către fericire , Când la stânga, când la dreapta În neștire. Pășim anevoios și strâmb , Culegem linii frânte
