Însemnări din anul 5786 după Facere

Făcând curățenie în casa bătrânească a străbunicilor, am găsit în pod, într-o ladă veche de lemn, un caiet îmbrăcat în piele, surprinzător de bine păstrat. Nu avea titlu, nici numele autorului. Pe prima pagină era scris doar atât – Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 253 Am rămas câteva clipe nemișcat. Apoi am început să citesc. O zi obișnuită. Lumea se învârte între ceea ce oamenii își doresc și ceea ce primesc, între ceea ce se tem că vor pierde și ceea ce uită că au primit deja. Continui să privesc cu interes omul. Nicio altă creație nu reușește să fie atât de diferită de la un exemplar la altul. Uneori chiar și mie îmi este greu să-i înțeleg, iar după atâtea milenii, ei încă reușesc să mă surprindă, fie prin bunătatea lor, fie prin răul pe care și-l fac unii altora. Undeva au construit un pod peste un râu mare, în altă parte au sfințit un spital nou și tot astăzi au inventat o armă nouă. Încă nu s-au hotărât ce îi reprezintă cel mai bine... Poate capacitatea de a justifica răul și de a construi ideologii și propagande pentru asuprirea semenilor... Sau poate dragostea pentru artă, natură, pentru tot ce le oferă bucurie... Unii muncesc, unii se plimbă, unii citesc sau scriu, iar alții cântă. Cei mai mulți sunt oameni care vor să trăiască mult, simplu și frumos. Unii pictează o biserică, dar... alții construiesc un lagăr. Astăzi, câteva sute de medici și cercetători au încheiat ani de muncă și au descoperit un medicament nou. Acesta va salva vieți pe care ei nu le vor cunoaște niciodată. Tot astăzi, alți oameni au găsit argumentele potrivite pentru a începe un nou război. Întotdeauna argumentele sunt diferite. Doar morții seamănă între ei. Distrug atât de ușor ceea ce alții clădesc cu efort și cu răbdare, cu muncă și cu lacrimi. O casă se ridică în luni de zile. Un oraș, în zeci de ani. O civilizație, în secole. Pentru a le distruge sunt suficiente câteva ore și câteva hotărâri. Am primit 6.263.115 rugăciuni Mulțumiri 482.500 Cereri incompatibile 1.713.905 După câteva pagini albe, revine... Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 265 Astăzi am primit o singură rugăciune incheiată cu „Mulțumesc pentru tot binele primit în viață.” Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 273 Undeva oamenii serbează ziua florii de cireș. În altă parte au ieșit pe străzi revoltați. Am primit ca în fiecare zi, mii de rugăciuni diverse și câteva mulțumiri. Îmi pare rău pentru suporterii echipei albastre, mă acuză că i-am părăsit. Știu că și-au dorit victoria, dar nu pot câștiga ambele echipe. Un chirurg a tremurat în timpul unei lungi operații pe cord, iar un șofer a încercat să țină un autobuz pe șosea, la marginea unei prăpăstii. O fetiță mi-a mulțumit pentru un cățel. Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 277 Astazi mi-a fost greu sa privesc lumea. Încă un bombardament asupra unui oraș. Oamenii găsesc permanent motive de ceartă, sau motive pentru a-și ucide semenii. Uneori sunt granițele, alteori limba, culoarea pielii, chiar și credința, lăcomia sau puterea, gelozia sau chiar plăcerea uneori. Dacă toate acestea dispar, inventează altele. Și ei cred că fac totul în numele meu. Au un talent ciudat de a transforma diferențele în ziduri de netrecut și asemănările în motive de competiție. Se împart în tabere, își fac adversari, apoi vor să-i ajut. Fiecare este convins că eu sunt de partea lui. Rar se roagă să-l înțeleagă pe celălalt; aproape întotdeauna se roagă să-l conving eu că are dreptate. De mii de ani îi urmăresc. Au schimbat armele, steagurile și cuvintele, dar nu și obiceiul de a se despărți în „noi” și „ei”. Istoria se schimbă. Omul, mai greu. În ultimele milenii, eu nu am văzut nicio zi în care pacea să domnească pretutindeni pe Pământ. Am văzut lei, lupi, rechini și vulturi ucigând. Numai omul a învățat să organizeze moartea, să-i dea uniforme, steaguri și justificări. Cauzele invocate au fost mereu altele, dar în spatele lor s-au aflat, cel mai adesea, lăcomia, dorința de putere și interesele unor conducători. Iar popoarele, convinse, înșelate sau obligate, au fost cele care au suportat urmările. Atunci când se nasc și atunci când pleacă din lume, seamănă atât de mult unii cu alții, încât mă întreb de unde apare, între timp, atâta nevoie de a se socoti diferiți. Și tot ei donează un rinichi unui necunoscut, salvează vieți din incendii, inundații sau cutremure. Oamenii se luptă cu boli, cu viruși de tot felul, cu pandemii și reușesc să izbândească, atunci când sunt uniți sau cu adevărat puternici. Astăzi un tată și-a pierdut viața, înotând pentru a-și salva fiul. Oamenii luptă pentru viață cu aceeași îndârjire cu care alteori luptă să ucidă! Doar ei pot framanta o pâine cu aceeași sudoare cu care fabrică un glonț... Poate a venit vremea unei alte măsuri. Un potop? Sau poate de data asta voi încerca altceva. Le-am trimis, din când în când, câte un om care să le amintească de bunătate. De fiecare dată au fost mai preocupați să-l judece pe mesager, decât să asculte mesajul. Nu mă uimește că greșesc. Mă uimește cât de repede găsesc motive pentru care cred ca greșeala lor era singura alegere înțeleaptă... Trei pagini albe. Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 279 Când i-am făcut pe Adam și Eva, i-am lăsat liberi în grădina Edenului. După ce au mâncat fructul, nu au învățat să caute adevărul, ci să paseze vina de pe unul pe altul. M-au întrebat de ce i-am pedepsit. Toți discută despre măr sau despre șarpe, dar evită să discute despre libertatea lor, despre alegeri, despre discernământ și responsabilitatea fiecărei alegeri. Și astăzi am primit nenumărate rugăciuni. Agricultorii îmi cer ploaie. În același timp, alții îmi mulțumesc pentru soare și mă roagă să țină cat mai mult vremea bună. Zeci de mii de inși îmi cer să câștige la loterie. Puțini își pun întrebarea dacă sunt pregătiți pentru viața care începe după ce câștigă. Uneori, ceea ce numesc ei lipsă, îi apără de ispite pe care încă nu le cunosc. Până la urmă, unul dintre ei chiar va câștiga. Toți ceilalți vor încerca să înțeleagă de ce nu și ei. Câțiva leneși mă roagă să le umplu masa fără să le pun și „munca” în farfurie. Hoții mă roagă să-i fac invizibili. Cineva care este medic mă roagă să-i binecuvântez șpaga. Un parior mă roagă să câștige, ca să-și poată plăti datoriile, făcute tocmai pentru că a pierdut, încercând să câștige. Mă surprinde câți îmi cer ajutorul tocmai pentru lucrurile pe care încearcă să le ascundă de propria conștiință. Doar atât pentru astazi. Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 295 Primesc rugăminți diverse... Un bătrân îmi cere încă o primăvară. Un copil abia respiră într-un spital. Aflu că s-a mai sfințit o catedrală, trei spitale, 38 de autoturisme și un carusel. Bătrânul privește pe fereastră spre o nouă primăvară. Copilul visează că respiră fără dureri. E o zi în care oamenii s-au împușcat mai puțin. Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 315 Astăzi câțiva oameni au ajuns acasă fără să știe cât de aproape au fost de un accident. Îmi plac cei care călătoresc, pe mare sau cu avionul, pe autostrăzi rapide sau în autobuze... ei se gândesc la mine cel mai des. După ce ajung la destinatie, doar câțiva îmi transmit recunoștința lor. Un om mi-a promis că, dacă îl ajut, își va schimba viața. Am răsfoit jurnalul de anul trecut. Îmi făcuse aceeași promisiune. Un copil, înainte de culcare, m-a întrebat dacă exist și... unde sunt. Mi-a plăcut întrebarea. L-am ajutat să viseze frumos. Anul 5786 după Facere, 4129 după Potop, Ziua 333 Astăzi am auzit din nou expresia „frica de Dumnezeu”. M-am întrebat dacă oamenii se apropie mai ușor de ceea ce se tem sau de ceea ce iubesc. Încă n-am găsit un răspuns sau un mesaj pe care să-l înțeleagă toți la fel. Rugăciuni, mulțumiri, reproșuri, laude. Câte lucruri pot auzi despre mine într-o singură zi. Mâine ei vor avea alte griji. Eu sunt tot aici, printre ei, îi văd și îi ascult chiar și atunci când ei nu mă simt. ________________________________________ Din nou o pagină albă. Apoi o însemnare pe mijlocul paginii: „N-am știut niciodată cum gândește Dumnezeu. Toată viața am încercat doar să-mi imaginez. Dacă L-am înțeles, Îi mulțumesc. Dacă am greșit, sper să mă ierte.”