Proză
Însemnări din anul 5776 după Facere
10 min lectură·
Mediu
Însemnări din anul 5776
Făcând curățenie în casa bătrânească a străbunicilor, am găsit în pod, într-o ladă prăfuită din lemn, un caiet destul de subțire, îmbrăcat în piele maro, surprinzător de bine păstrat.
Nu avea titlu și nimic nu arăta cui aparținuse. L-am deschis. Pe prima pagină era scris doar atât:
„Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 253”
Am coborât din pod cu caietul în mână și m-am așezat pe un fotoliu. Curios, am căutat pe telefon ce însemna anul 5776. Am aflat că, după calendarul ebraic, corespundea anilor 2015–2016.
Am privit din nou caietul.
Apoi am început să citesc.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 253
O zi obișnuită.
Lumea se învârte între dorințele oamenilor și ceea ce primesc, între teama de a pierde și uitarea lucrurilorpe care le-au primit deja. Continui să privesc cu interes omul. Nicio altă creație nu reușește să fie atât de diferită de la un exemplar la altul. Uneori chiar și mie îmi este greu să-i înțeleg, iar după atâtea milenii, ei încă reușesc să mă surprindă, fie prin bunătatea lor, fie prin răul pe care și-l fac unii altora.
Undeva au construit un pod peste un râu mare, în altă parte au sfințit un spital nou și tot astăzi au inventat o armă nouă. Încă nu s-au hotărât ce îi reprezintă cel mai bine... Poate capacitatea de a justifica răul și de a construi ideologii și propagande pentru asuprirea semenilor... Sau poate dragostea pentru artă, natură, pentru tot ce le oferă bucurie...
Unii muncesc, unii se plimbă, unii citesc sau scriu, iar alții cântă. Cei mai mulți sunt oameni care vor să trăiască mult, simplu și frumos. Unii pictează o biserică, dar... alții construiesc un lagăr.
Astăzi, câteva sute de medici și cercetători au încheiat ani de muncă și au descoperit un medicament nou. Acesta va salva vieți pe care ei nu le vor cunoaște niciodată. Tot astăzi, alți oameni au găsit argumentele potrivite pentru a începe un nou război. Întotdeauna argumentele sunt diferite. Doar morții seamănă între ei.
Distrug atât de ușor ceea ce alții clădesc cu efort și cu răbdare, cu muncă și cu lacrimi. O casă se ridică în luni de zile. Un oraș, în zeci de ani. O civilizație, în secole. Pentru a le distruge sunt suficiente câteva ore și câteva hotărâri.
Am primit 6.263.115 rugăciuni
Mulțumiri 482.500
Cereri incompatibile 1.713.905
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 254
Dintre toate rugăciunile primite astăzi, una singură s-a încheiat cu “Mulțumesc pentru tot binele primit în viață”.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 255
Undeva oamenii serbează ziua florii de cireș. În altă parte au ieșit pe străzi revoltați.
Am primit ca în fiecare zi, mii de rugăciuni diverse și câteva mulțumiri. Îmi pare rău pentru suporterii echipei albastre, mă acuză că i-am părăsit. Știu că și-au dorit victoria, dar nu pot câștiga ambele echipe.
Un chirurg a tremurat în timpul unei lungi operații pe cord, iar un șofer a încercat să țină un autobuz pe șosea, la marginea unei prăpăstii.
O fetiță mi-a mulțumit pentru un cățel.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 256
Astăzi mi-a fost greu să privesc lumea. Încă un bombardament asupra unui oraș.
Oamenii găsesc permanent motive de ceartă sau motive pentru a-și ucide semenii. Uneori sunt granițele, alteori limba, culoarea pielii, chiar și credința, lăcomia sau puterea, gelozia sau chiar plăcerea uneori. Dacă toate acestea dispar, inventează altele. Și ei cred că fac totul în numele meu. Au un talent ciudat de a transforma diferențele în obstacole de netrecut și asemănările în motive de competiție. Se împart în tabere, își fac adversari, apoi vor să-i ajut. Fiecare este convins că eu sunt de partea lui. Rar se roagă să-l înțeleagă pe celălalt; aproape întotdeauna se roagă să-l conving eu că are dreptate.
De mii de ani îi urmăresc. Au schimbat armele, steagurile și cuvintele, dar nu și obiceiul de a se despărți în „noi” și „ei”. Istoria se schimbă. Omul, mai greu. În ultimele milenii, eu nu am văzut nici măcar o zi în care pacea să domnească pretutindeni pe Pământ.
Am văzut lei, lupi, rechini și vulturi ucigând. Numai omul a învățat să organizeze moartea, să-i dea uniforme, arme și justificări. Iar popoarele, convinse, înșelate sau obligate, au fost cele care au suportat urmările.
Atunci când se nasc și atunci când pleacă din lume, seamănă atât de mult unii cu alții, încât mă întreb de unde apare, între timp, atâta nevoie de a se socoti diferiți.
Și tot ei donează un rinichi unui necunoscut, salvează vieți din incendii, inundații sau cutremure. Oamenii se luptă cu boli, cu viruși de tot felul, cu pandemii și reușesc să izbândească, atunci când își unesc puterile. Astăzi un tată și-a pierdut viața, înotând pentru a-și salva fiul. Oamenii luptă pentru viață cu aceeași îndârjire cu care alteori luptă să ucidă!
Doar ei pot frământa o pâine cu aceeași sudoare cu care fabrică un glonț...
Poate a venit vremea unei alte măsuri. Un potop? Sau poate de data asta voi încerca altceva. Le-am trimis, din când în când, câte un om care să le amintească de bunătate. De fiecare dată au fost mai preocupați să-l judece pe mesager decât să asculte mesajul. Nu mă uimește că greșesc. Mă uimește cât de repede găsesc motive pentru care cred că greșeala lor era singura alegere înțeleaptă...
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 257
Astazi prefer sa nu consemnez nimic.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 258
Îmi place să-i privesc pe oamenii de știință. Au construit universități, institute de cercetare, observatoare astronomice și acceleratoare de particule. Au pătruns în tainele materiei, au descifrat mecanismele vieții și au ajuns să privească spre cele mai îndepărtate colțuri ale universului.
Cercetători din toate domeniile își dedică viața încercării de a înțelege lumea în care trăiesc, de a vindeca boli, de a prelungi viața și de a îmbunătăți existența semenilor lor. Mă impresionează perseverența și ingeniozitatea lor. Îi mai ajut și eu, din când în când, dar le respect libertatea de a folosi ceea ce descoperă spre binele lor.
În general.
Câțiva fizicieni au căutat ani întregi, cu multă ambiție, particula mea. Așa au numit-o ei, nu eu. Tot efortul lor mi se pare remarcabil. Astfel, oamenii vor înțelege mai bine universul, cu tot ce se află în el, și li se vor deschide perspective de cercetare pe care, deocamdată, nici nu și le imaginează.
Mă gândesc să le ofer puțină inspirație. Am mai făcut-o și cu alții. Lui Darwin, de pildă, i-am dat cândva o mână de ajutor. A fost un om extraordinar de perseverent și a înțeles multe lucruri pe care ceilalți nici nu gândeau că ar trebui să le cerceteze.
El nici nu banuia ce avea să urmeze după descoperirea lui. Eu, însă, știam.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 259
Când i-am făcut pe Adam și Eva, i-am lăsat liberi în grădina Edenului. După ce au mâncat fructul, nu au învățat să caute adevărul, ci să paseze vina de la unul la altul. M-au întrebat de ce i-am pedepsit. Toți discută despre măr și despre șarpe, dar prea puțini despre libertatea lor, despre discernământ și responsabilitatea propriilor alegeri.
Și astăzi am primit nenumărate rugăciuni.
Agricultorii îmi cer ploaie. În același timp, alții îmi mulțumesc pentru soare și mă roagă să țină cât mai mult vremea bună.
Zeci de mii de inși îmi cer să câștige la loterie. Puțini își pun întrebarea dacă sunt pregătiți pentru viața care începe după ce câștigă. Uneori, ceea ce numesc ei lipsă, îi apără de ispite pe care încă nu le cunosc. Până la urmă, unul dintre ei chiar va câștiga. Toți ceilalți vor încerca să înțeleagă de ce nu și ei.
Câțiva leneși mă roagă să le umplu masa fără să le pun și „munca” în farfurie. Hoții mă roagă să-i fac invizibili. Cineva care este medic mă roagă să-i binecuvântez șpaga. Un parior mă roagă să câștige, ca să-și poată plăti datoriile, făcute tocmai pentru că a pierdut, încercând să câștige.
Mă surprinde câți îmi cer ajutorul tocmai pentru lucrurile pe care încearcă să le ascundă de propria conștiință.
Doar atât pentru astăzi.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 260
Primesc rugăminți diverse...
Un bătrân îmi cere încă o primăvară.
Un copil abia respiră într-un spital.
Aflu că s-a mai sfințit o catedrală, trei spitale, 38 de autoturisme și un carusel.
Bătrânul privește pe fereastră spre o nouă primăvară.
Copilul visează că respiră fără dureri.
E o zi în care oamenii s-au împușcat mai puțin.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 261
Se aud din nou împușcături. Oamenii trimit rachete care distrug blocuri intregi si ucid semeni de-ai lor.
În altă parte, o echipa de medici s-a luptat șapte ore să salveze un om. Au reușit.
În spitale, oameni bolnavi de cancer află că nu mai au mult de trăit. Unii mă roagă să nu-i las să moară, au copii, au nepoti pe care vor sa-i mai țină în brațe.
Alții imi spun doar „Ia-mă Doamne că nu mai pot”.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 262
Sunt convins că omenirea are nevoie de gânditori ca Aristotel, Kant sau Hegel. Diversitatea opiniilor este, în general, utilă.
Am urmărit astăzi o conferință deosebit de interesantă despre existența mea. Au participat câteva dintre cele mai strălucite minți ale omenirii: fizicieni, matematicieni, filosofi, istorici, scriitori. Argumentele au fost atât de bine construite, iar demonstrațiile atât de convingătoare, încât, pentru câteva clipe, am început să mă îndoiesc de propria existență.
Când a fost să plece acasă, a plouat tare în zona lor. Dar nu cred că au înțeles mesajul.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 263
Astăzi câțiva oameni au ajuns acasă fără să știe cât de aproape au fost de un accident. Îmi plac cei care călătoresc, pe mare sau cu avionul, pe autostrăzi rapide sau în autobuze... ei se gândesc la mine cel mai des. După ce ajung la destinație, doar câțiva îmi transmit recunoștința lor.
Un om mi-a promis că, dacă îl ajut, își va schimba viața. Am răsfoit jurnalul de anul trecut. Îmi făcuse aceeași promisiune.
Un copil, înainte de culcare, m-a întrebat dacă exist și... unde sunt. Mi-a plăcut întrebarea. L-am ajutat să viseze frumos.
Anul 5776 după Facere, 4120 după Potop, Ziua 264
E o zi în care am auzit din nou expresia „frică de Dumnezeu”.
M-am întrebat dacă oamenii se apropie mai ușor de ceea ce se tem sau de ceea ce iubesc.
Încă n-am găsit un mesaj pe care să-l înțeleagă toți la fel.
Rugăciuni, mulțumiri, reproșuri, laude. Câte lucruri pot auzi despre mine într-o singură zi...
Mâine ei vor avea alte griji.
Eu sunt tot aici, printre ei, îi văd și îi ascult chiar și atunci când ei nu mă simt.
N-am știut niciodată cum gândește Dumnezeu.
Toată viața am încercat doar să-mi imaginez.
Dacă L-am înțeles, Îi mulțumesc.
Dacă am greșit, sper să mă ierte.
00109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victor Vlad
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 1.831
- Citire
- 10 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Victor Vlad. “Însemnări din anul 5776 după Facere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-vlad/proza/14206054/insemnari-din-anul-5776-dupa-facereComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
