Poezie
Potop
(iulie 2005)
1 min lectură·
Mediu
Răpăiala ploii jignea astrul înfierbântat
Căci coama-i leonină, frumoasă coz,
Se-mpiedica de nori
Fărâme de lumină nepătrunzând
Printre puzderia de picături;
Melanj de negură și apă
Se îmbulzea pe pământ
Ca într-un cataclism apocaliptic.
Omul privește fluxul ploii, adâncit...
Fuziunea stropilor reci
Cu lacrimile calde
Aduce iz de funest.
Fecunditatea lor mări torentul,
Viitura depășindu-i mijlocul.
Spelb, tremurând se afundă
În timp ce astrul îi aruncă o frânghie de lumină.
„De data aceasta au murit oameni.”
002970
0