Vântul fredonează grosolan romanța desuetă
Oricum deformată de pickup-ul zgâriat.
Vântul răscolește cenușa învechită,
Deja absorbită de fiecare por-
De fiecare por al pielii care
Să picure din luna,
O lacrimă de-argint!
Să se prlingă lină, ca un puf de pană
Pe sufletu-mi dornic de-alint!
E greu; si plange...
Dar fără lacrimi ori suspine
Și se căiește; e trist ca nu
Pășesc desculț pe vise sfărâmate,
Neșlefuite diamante alcătuiesc covorul,
O inima rănită, speranțe îngropate,
Înnobilează-n sumbru viitorul.
Și-aș vrea măcar sa pot simți durerea,
Dar inima în
