Poezii

Vântul fredonează grosolan romanța desuetă Oricum deformată de pickup-ul zgâriat. Vântul răscolește cenușa învechită, Deja absorbită de fiecare por- De fiecare por al pielii care

Să picure din luna, O lacrimă de-argint! Să se prlingă lină, ca un puf de pană Pe sufletu-mi dornic de-alint! E greu; si plange... Dar fără lacrimi ori suspine Și se căiește; e trist ca nu

Pășesc desculț pe vise sfărâmate, Neșlefuite diamante alcătuiesc covorul, O inima rănită, speranțe îngropate, Înnobilează-n sumbru viitorul. Și-aș vrea măcar sa pot simți durerea, Dar inima în