Nu-mi pierd echilibrul, să știi
Judec cu jumătățile de doză
Când te citesc.
Mă păzesc de ironii
In propria-mi apoteoză.
Mă costumez în inimi de poet
In repertoriul și minutul zilei
Când
Drumurile spre poeți sunt bogate
In treacăt fie zis,
Fără lacăt
C-o sărutare încep și sfârșesc.
Ciorchine de aduceri aminte
Farmec ce nu seamănă cu nimic,
Intr-un sublim amestec
De-acid și
Oracolul curții - poet
Traversează Rhinul
Cuvintelor necioplite
Ca într-un tablou de Vander Meulen.
Si face cale-întoarsă
Ori de câte ori poezia se sparge
In josnice cuvinte
Cu tăiș
Mă-ndoiesc că există
A doua viață
Să-mi reîntâlnesc iubitul.
Subtilul joc și fior
L-am găsit abia în viața a cincea.
Mă-ndoiesc că există
A doua viață.
Nu mă-mpotrivesc țintei mele
Vinul din sticlă e roz
Ca funda din via
Fetei ce-aleargă
Să fie mireasă.
Vinul din sticlă e rece
Ca torul scărilor
Ce tremură vargă-n
Pâinea de casă.
Vinul din sticlă-i scăzut
Ca un
Dor
Hoinară libelulă
Ce lunecă prin vid
Cu poftă de Olimp!
Trezește-mi ce-i celulă
In trupu-mi translucid.
Gongul de pendulă
Nestricat în timp.
Hoinară libelulă
Tremurător totem
Durere
Sunt rapsodul din piață
Agățat de un mit.
Diferit de zero.
Ca drumul spre viață
Greșit.
Sunt șarpele din astrul
Ce-n zbor regăsește un scop.
Diferit de zero.
Domul din
Superstiție
Am oprit vijelia petalelor
Inainte să mă cheme
Iubitul la masă.
Am șters urma cuvintelor
Fără răspuns înainte de vreme
La întrebarea rămasă.
Sub timp m-am ascuns,
Fără
Set de baterii
Aleg să râd într-un smicel
Inchisă-n zero ca-ntr-o hartă
Deschisă trupului inel
Ce se-nchircește și nu iartă
Cum? când? a dispărut și țipă?
Amnarul vieții mele sfânt ?
In
Zeii
Un grăunte de nimic
Se rotea mărunt pe loc,
Si deasupra cerul mic
Stârnea bulgăraș de foc.
Doi grăunți de mai-nimic
Dezveleau în valuri sfârcuri
Să hrăneasca un pitic
Ce-a scos capul
VC