Ironie
Nu-mi pierd echilibrul, să știi Judec cu jumătățile de doză Când te citesc. Mă păzesc de ironii In propria-mi apoteoză. Mă costumez în inimi de poet In repertoriul și minutul zilei Când
Drumuri
Drumurile spre poeți sunt bogate In treacăt fie zis, Fără lacăt C-o sărutare încep și sfârșesc. Ciorchine de aduceri aminte Farmec ce nu seamănă cu nimic, Intr-un sublim amestec De-acid și
Boileau
Oracolul curții - poet Traversează Rhinul Cuvintelor necioplite Ca într-un tablou de Vander Meulen. Si face cale-întoarsă Ori de câte ori poezia se sparge In josnice cuvinte Cu tăiș
Viața a cincea
Mă-ndoiesc că există A doua viață Să-mi reîntâlnesc iubitul. Subtilul joc și fior L-am găsit abia în viața a cincea. Mă-ndoiesc că există A doua viață. Nu mă-mpotrivesc țintei mele
Amintire
Vinul din sticlă e roz Ca funda din via Fetei ce-aleargă Să fie mireasă. Vinul din sticlă e rece Ca torul scărilor Ce tremură vargă-n Pâinea de casă. Vinul din sticlă-i scăzut Ca un
Dor
Dor Hoinară libelulă Ce lunecă prin vid Cu poftă de Olimp! Trezește-mi ce-i celulă In trupu-mi translucid. Gongul de pendulă Nestricat în timp. Hoinară libelulă Tremurător totem
Durere
Durere Sunt rapsodul din piață Agățat de un mit. Diferit de zero. Ca drumul spre viață Greșit. Sunt șarpele din astrul Ce-n zbor regăsește un scop. Diferit de zero. Domul din
Superstitie
Superstiție Am oprit vijelia petalelor Inainte să mă cheme Iubitul la masă. Am șters urma cuvintelor Fără răspuns înainte de vreme La întrebarea rămasă. Sub timp m-am ascuns, Fără
Set de baterii
Set de baterii Aleg să râd într-un smicel Inchisă-n zero ca-ntr-o hartă Deschisă trupului inel Ce se-nchircește și nu iartă Cum? când? a dispărut și țipă? Amnarul vieții mele sfânt ? In
Zeii
Zeii Un grăunte de nimic Se rotea mărunt pe loc, Si deasupra cerul mic Stârnea bulgăraș de foc. Doi grăunți de mai-nimic Dezveleau în valuri sfârcuri Să hrăneasca un pitic Ce-a scos capul
