Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articoleart

După 20 de ani

In memoriam Sergiu Celibidache

4 min lectură·
Mediu
Acum două decenii, pe 16 august 1996, se stingea un mare dirijor, muzician, profesor și un erudit, Sergiu Celibidache. Născut în iulie 1912, ca și N. Steinhardt, dar în orașul Roman, Celibidache a activat, în principal, în străinătate. A concertat și în România, iar N. Steinhardt îi scrie lui Virgil Ierunca o superbă scrisoare, pe 28 ianuarie 1978 (publicată în cartea "Dumnezeu în care spui că nu crezi", Ed Humanitas 2000, pg 225-227), descriind impresiile de la un concert la Atheneu în care Celibidache a dirijat Rapsodia I de George Enescu. Exaltarea și încântarea lui N. Steinhardt sunt maxime: "Nu, cuvinte nu găsesc, nu mă pot exprima, sunt pierdut, topit, înmărmurit, uluit, făcut praf, galvanizat, învins, răpit", scrie el. "E ca și cum ar fi apărut deodată pe scena Ateneului toți de-a valma: Decebal, Eminescu, Creangă, Blaga, Urmuz și toate zînele, și toți îngerii păzitori ai meleagurilor și cerul local s-ar fi despicat în zîmbete, stăpînire de sine, tumult, foc, rațiune, eleganță, deasupra unui pămînt duduind de impetuozitate și elan vital. De necrezut! de neimaginat! Covîrșitor! O revelație!" Detalii asupra studiilor, carierei și înregistrărilor lui Celibidache sunt disponibile pe Internet, deci voi consemna foarte pe scurt câteva elemente din biografia lui. A studiat la Berlin, luându-și un doctorat în compoziție, dar a studiat și filosofie și, în anii de studiu, s-a apropiat de teoriile filosofice Budhiste. A condus orchestrele din Berlin, München, Stockholm, Stuttgard și Paris. A avut și o bogată activitate de profesor, lăsând pe oricine să vină la cursurile lui, pe gratis. Nu-l interesau înregistrările, Celibidache spunea că experiența unui concert este unică și că momentul de trăire nu poate fi înregistrat. Sunt, desigur, înregistrări cu el, dar din concerte și, în general, făcute împotriva voinței lui. Cuvintele lui N. Steinhardt despre concertul din 1978 sunt rostite de un ascultător. Impresionantă însă este și mărturia unei violoniste de renume din Canada, pe care am auzit-o recent pe postul de Radio CBC (Canadian Broadcast Corporation) în cadrul emisiunii săptămânale de două ore "This is my music", unde sunt invitați muzicieni canadieni de prestigiu care-și expun preferințele muzicale și amintirile legate de ele. Invitata emisiunii din 29 iulie 2016 a fost violonista Annalee Patipatanakoon. A absolvit studiile de muzică în Philadelphia și la Indiana University în Bloomington. A fondat în 1993 trio-ul Gryphon, împreună cu violoncelistul Roman Borys și pianistul Jamie Parker. A obținut numeroase premii de interpretare și compoziție în Europa și Canada, iar în prezent predă la Conservatorul din Toronto și, când nu are cursuri, dă lecții de "masterclass" în Europa, Statele Unite și Canada. Annalee Patipatanakoon a avut ocazia să interpreteze în 1984, la Carnegie Hall - New York, cu orchestra din Philadelphia condusă de Celibidache, "Preludiu și moartea Isoldei" de Wagner. Povestea ei despre repetițiile pentru acest memorabil concert mi-au rămas în memorie. Sergiu Celibidache, spune violonista, nu era des invitat în Statele Unite pentru că el cerea cel puțin 13 repetiții cu orchestra înainte de concert, ceea ce nu era obișnuit. Sergiu Celibidache era, atunci, la primul lui concert din Statele Unite și când, la prima repetiție, a auzit nivelul orchestrei, a spus că nu mai vine. Din fericire, continuă violonista, el a revenit și le-a spus orchestranților să se asculte unul pe altul cu mare atenție. Artista povestește cum orchestranții au făcut efortul de a se asculta și pe ei înșiși, dar și pe muzicienii de alături, pentru a "trăi" împreună muzica, așa cum i-a învățat Celibidache. Experiența interpretării, de o mare intensitate, spune vilolonista, a fost unică și de neuitat pentru toți orchestranții. După peste trei decenii ani de la acel concert din 1984, violonista încă își amintește de emoția și vibrația pe care a simțit-o lucrând cu Sergiu Celibidache. Repetițiile cu el, susține artista, i-au marcat existența. În sufletul câtor alți muzicieni și ascultători dirijorul român e încă și astăzi! Un gând pios la 20 de ani de la moartea lui Sergiu Celibidache, acest mare om, talentat dirijor, erudit profesor, filosof și artist.
027.081
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
661
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Veronica Pavel Lerner. “După 20 de ani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2016/08/dupa-20-de-ani

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-diaconescuNDNicolae Diaconescu
Acest fragment ar trebui reținut:
"Exaltarea și încântarea lui N. Steinhardt sunt maxime: "Nu, cuvinte nu găsesc, nu mă pot exprima, sunt pierdut, topit, înmărmurit, uluit, făcut praf, galvanizat, învins, răpit", scrie el. "E ca și cum ar fi apărut deodată pe scena Ateneului toți de-a valma: Decebal, Eminescu, Creangă, Blaga, Urmuz și toate zînele, și toți îngerii păzitori ai meleagurilor și cerul local s-ar fi despicat în zîmbete, stăpînire de sine, tumult, foc, rațiune, eleganță, deasupra unui pămînt duduind de impetuozitate și elan vital. De necrezut! de neimaginat! Covîrșitor! O revelație!"
Cum obținea această performanță Celibidache? Puține concerte și multe repetiții!
Din păcate sunt puține orchestre, chiar din cele mari, interesate de calitatea interpretărilor, administrațiile au în vedere alte criterii...
0
Cata dreptate aveti! Nu numai in muzica, dar in toate artele "administrațiile au în vedere alte criterii", precum bine spuneti.

Scrisoarea lui N. Steinhardt e mai lunga, am dat aici numai un fragment, dar am copiat-o in intregime intr-un articol dedicat lui Celibidache pentru numarul din august al revistei Vatra Veche. Scrisoarea e covarsitoare! Am avut privilegiul sa-l cunosc personal pe N. Steinhardt, a fost prieten de familie cu noi si exact asa era, cum reise si din scrisori (si din felul in care vorbea), exaltat si fericit.

Va multumesc pentru lectura si comentariu.

Cu stima,
VPL
Canada
0