Veronica Niculescu

Imi imaginez aceste versuri cintate, poate de Ada Milea, poate de Andries. Au un ritm exceptional, si de fapt ce ma incinta cel mai tare este combinatia acestui ritm vioi cu mesajul nu tocmai vesel, ba dimpotriva, ca si cum:

\"eu din ea
și firesc
ea din mine\"

Multumesc, Liviu Nanu! M-a distrat si-apoi m-a intristat povestioara ta cu batrinul. Si in cazul, meu, personajul este inspirat din realitate. Ma refer la faptul ca a existat un batrin, extrem de interesat sa publice la ziar opiniile sale pe teme \"de cartier\". Un veveritoi vesel, incredibil de activ. Nu era dintre cei ranchiunosi, reclamagii. Traieste inca. M-am temut sa nu il ucid eu, cu povestirea. Mi-era tare drag de el. Acum nu mai lucrez in redactia respectiva, dar stiu ca inca mai vine cu scrisorele.
Personajul meu din poveste s-a desprins insa de cel real, inca dupa primele pagini.

Ma conformez, postez urmarea

Liviu, mie (ne-poetesa, dar cetitoare), mi-a placut mult ca;


\"adevărul despre mersul trenurilor e mai important
decît adevărul staționării lor\"

si nu numai. Mai trec, ca e important mersul!

Dragi colegi,
Din nou postez doar un fragment, lucrarea fiind destul de lunga. Daca se va dori, voi pune in serial si urmarea.

Mi-a facut mare placere articolul. Util, incitant.

Mi-a amintit de o poezie data ca exemplu, in una din cartile sale, de Solomon Marcus, cind vorbea de litera ca semn. O poezie pictata din litere. Textul era \"A leaf is falling\" (Cummings, sper sa nu ma insele memoria, fiindca au trecut ani). Asezate intr-un anumit fel, pe verticala, literele pareau ca reprezinta chiar o frunza care cade. Mai mult, litera l arata ca 1, cifra unu, ceea ce iar e exceptional, fiindca duce la ideea de singuratate.

Pe de alta parte, m-a incintat regasirea ideii ca ziarul poate fi sursa de inspiratie. Depinde numai de filtrul celui care citeste si de metodele sale.
Intr-una din zile, cam posaca, ma gindeam ce trist e sa termini o povestire. Probabil e ca si atunci cind copiii cresc mari si pleaca de acasa. Nu stiam de ce sa ma apuc. Si mi-am propus un exercitiu. Am luat un ziar central, poate cel mai lipsit de stiri senzationale (ma refer la fapt divers). Astfel incit provocarea sa nu fie usoara. Imi propusesem ca tema, ca la scoala, sa aleg doua stiri, oricare as fi vrut, de la care sa pornesc in alcatuirea unei povestiri.
Trebuie spus in paranteza ca am ajuns la asta si fiindca am vrut sa dovedesc cuiva (dar in primul rind mie) ca poti scrie proza fara sa scrii despre sora, vecini, prieteni.
Dupa o vreme, din stiri s-a nascut povestea.

E un exercitiu pe care il propun colegilor de pe site!

Dragii mei, ma bucur nespus ca v-a placut de Adeb. Si lui i-ar placea de voi daca l-ati mingiia pe crestet!
Am postat numai un fragment fiindca este un foarte text lung, o nuvela, si nu stiam cit este de corect sa incarci site-ul cu materiale asa mari, mai ales ca nu stiam daca va placea au ba.
Adeb, impreuna cu alte povestiri, a fost premiat asta toamna la niste concursuri. Si sper sa il pot publica tiparit, dar pentru mine totul a venit foarte repede si nu prea stiu ce si cum. Orice sfaturi de la voi sint binevenite.
Dodu, Veronica, Lavinia, Elia, care este, dupa parerea voastra, cea mai buna cale? Va intreb asa, la ureche, are sens sa ne tiparim \"capodoperele\" sau e mai bine ca ele sa stea cuminti la sertar si sa vada lumina netului cind si cind? O provocare pentru voi, la care astept raspuns cu mare interes.

Am citit undeva ca e bine sa nu postezi mesaje de genul \"Multumesc...\". Insa sint atit de incintata de mesajele voastre - nu ma cunoasteti, nu va cunosc - incit mi se pare o chestie de minim bun simt sa va multumesc.
De asemenea, multumesc academiei, mamei si producatorului! :)

Cum timpul liber nu e niciodata destul, ma straduiesc (cu placere!) sa va citesc pe cit mai multi dintre voi. Descoperirea site-ului este din ce in ce mai placuta. Scot coaja dupa coaja si descopar miez dupa miez. Foarte placut!

I-as raspunde insa lui Ionut Mihai. Asa se intimpla mereu, \"bad boys are always winning\".
\"chestia cu mamaliga si sarmalele e destul de expirata, sarmale se fac in cam toata regiunea balcanica\". Absolut de acord, de aceea si textul incepe cu \"Mămăliga și sarmalele. Despre acestea și despre încă multe altele am învățat, cuminți, la școală, că fac parte din specificul românesc. Desenam harta cu șablonul și învățam șabloane.\"

Sigur ca si despre lucruri bune se poate scrie. Depinde de subiectul pe care ti-l propui. De data asta, nu mi-am propus asa ceva. Imi spui sa incerc sa scriu \"Despre romani civilizati si inteligenti, oameni de succes care seamana leit cu niste francezi de la Paris\". Se poate, dar trebuie sa iti propui asta. As putea, as well, sa scriu despre \"japonezi de la Paris\". I-am vazut intr-una din verile trecute. De acord cu tot ce spui, nu inteleg insa care e problema.

Dar stiu ca nu are sens apararea unei \"opere\". E penibil. Ma bucura diversitatea opiniilor. Probabil am putea discuta pina in zori. Asa, de peste munti si vai!

Numai bine tuturor!

PS: DoDu, mai spune-ne despre Canada!

Florin, te salut din Sibiu, orasul unde a locuit Iustin Panta. In ultimii ani, lucra la revista Euphorion.
Ce as vrea sa adaug este ca aici, in oras, Iustin Panta era un om foarte indragit. Stii, un om dintre aceia care, atunci cind li se pronunta numele, cei din jur exclama cu respect \"a, panta!...\"
Moartea lui a fost o lovitura teribila si pentru cei care nu il cunosteau decit ca nume. Toti stiau ca e un scriitor, unul tinar, care scrie bine si care e un om deosebit.
De unde pasiunea ta pentru opera lui? Ai avut ocazia sa il cunosti?

Veronica, tiza mea, si Florina draga, probabil ca am minca si noi eugenii, de-am fi prin Australia, mai stii?
Anyway, un epilog la text: austriacul care cerea distanta mai mica intre buda si suportul de hirtie s-a retras din economia romaneasca. Am inteles ca acum sta cu burta la soare in Cipru, paradisul celor mai mici impozite.
Numai bine!

Florina-Daniela, Elena-Cristina, Lavinia, Sorin, Dodu, va salut pe toti si va multumesc. Azi cind am intrat pe site parca ma asteptau prietenii pe peron, fluturind din miini!... O surpriza placuta.
Eu abia ma dumiresc ce si cum pe site-ul asta, mai pun cite un text, ma mai scarpin in cap... :)
Sa auzim de bine.

Hahaha, si au venit toate patru?
Exceptional! In sfirsit, un text care nu ofteaza din toate incheieturile.
Mult succes mai departe!

Las\', ca stii, se vede treaba! Mai pune o poezie si mai vorbim...

Adorabile replicile scurte, neasteptate, directe, sarind din text ca iepurii din joben.

Pai, da, pina la urma si noi, cu textele noastre pe net, ce sa facem, cautam sa bem o bere virtuala unii cu altii. Multumesc de mesajul grasun. Ar putea fi chiar el o povestire, daca ii mai pui ceva pene in coada.
Numai bine!

Sorin,
Multumesc pentru comentariu. Ma intrebi de ce asa dura.
Scena cu labradorul e reala - de la un astfel de tablou am plecat in construirea povestirii - deci si pe mine m-a urmarit multa vreme.
Poate scriu asa fiindca lucrind in presa (multa vreme la un cotidian care punea mare pret pe reportajele de fapt divers) am vazut prea multe astfel de scene. Sa scrii despre ele poate fi un soi de eliberare. Povestirile mele au, toate, ceva in comun cu munca la ziar. Care e dura.
Succes si tie!
Veronica

Frumos scris, frumos construit!

Mi-a placut Pasarea Foc.
Te rog, cind ai timp, citeste Pasari pe asfalt.
Frumoasa coincidenta sa stea unele linga altele, toate pasarile astea, pe site.
Si apropo de Ochi caprui, am postat si eu acum Adeb, tot cu un animal drag.