Poezie
Coline
1 min lectură·
Mediu
Neliniștită mă văd alergând pe coline,
Cu lacrimi în ochi, curgând ne-ncetat,
În suflet am teama și ură pe mine
Că-s om și un om să iubesc am uitat!
Și sper să ajung pe cea mai sus colină,
Să-mi aflu divinul, să-mi aflu mirajul,
Să pot să arunc din mine-a mea vină,
Să mor eu nu pot că-mi lipsește curajul!
Dar cerul e negru, să plouă ar vrea,
Să spele păcatul, să ude cuvântul
Acel ce-a căzut pe el ca o stea
Ce vrea, și-și dorește s-atingă pământul.
O mie de coline fugind am aflat,
Că Zeul, el Zeul nu vrea să m-audă,
Iar sufletul lui de lacrimi udat,
Răpit e de demon ce-i râde cu ciudă.
00986
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- veronica j
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
veronica j. “Coline.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/veronica-j/poezie/199415/colineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.